Unde în România se află „autostrada” subterană a lui Ștefan cel Mare. De ce a construit o rețea misterioasă de tuneluri medievale și unde duceau acestea
România este plină de povești și mistere medievale, iar una dintre cele mai fascinante este existența unei rețele subterane de tuneluri atribuite domnitorului Ștefan cel Mare.
Supranumită „autostrada” subterană a Moldovei, această rețea se află sub municipiul Botoșani și se întinde pe kilometri întregi, conectând diverse zone ale orașului cu mănăstirea Popăuți. Aceste tuneluri, construite în perioada medievală, ridică multe întrebări despre scopul și utilizarea lor.
Descoperirea tunelurilor medievale
Rețeaua de catacombe din Botoșani a fost descoperită în perioada comunistă, când autoritățile au decis demolarea vechilor case din zona târgului medieval pentru a construi blocuri muncitorești.
În timpul lucrărilor de fundație, muncitorii au dat peste aceste structuri subterane bine conservate.
Descoperirea a fost una surprinzătoare, având în vedere că tunelurile nu erau menționate în documentele oficiale. Din păcate, în acea perioadă, autoritățile au decis să astupe aceste pasaje, iar cercetările detaliate asupra acestora au fost amânate pentru o perioadă lungă de timp.
Caracteristicile „autostrăzii” subterane
De-a lungul timpului, s-au făcut numeroase speculații despre aceste tuneluri. Se spune că rețeaua subterană este suficient de largă pentru a permite trecerea oamenilor alături de vite și provizii, ceea ce sugerează o utilizare strategică în vremuri de pericol.
Aceste tuneluri ar fi conectat centrul economic al orașului cu Mănăstirea Popăuți, o ctitorie a lui Ștefan cel Mare, situată la marginea orașului și fortificată cu ziduri.
În prezent, autoritățile locale din Botoșani au alocat aproximativ 500.000 de euro pentru a explora și înțelege mai bine această rețea subterană. Prin scanarea tunelurilor medievale, se speră ca aceste structuri să fie integrate într-un circuit turistic, adăugând valoare istorică și culturală orașului.
Scopul tunelurilor și legătura cu Ștefan cel Mare
Istoricii sunt de părere că tunelurile au fost construite în timpul lui Ștefan cel Mare pentru a servi drept căi de refugiu în caz de asediu.
Moldova medievală era frecvent atacată de otomani, tătari și alți invadatori, iar locuitorii orașului aveau nevoie de rute sigure de evacuare. Aceste pasaje subterane ar fi permis transportul rapid al populației, proviziilor și chiar al soldaților între zonele strategice ale orașului.
Totodată, existența acestor tuneluri subliniată de structurile defensive ale Mănăstirii Popăuți indică un plan bine pus la punct pentru protejarea orașului. În acea perioadă, cetățile și așezările importante erau prevăzute cu astfel de pasaje ascunse pentru a asigura continuitatea rezistenței în fața atacatorilor.
