Unde se află muntele numit de indigeni „Casa zeilor”. Localnicii susțin că este sacru
Aflat în lanțul muntos Pakaraima, din America de Sud, Roraima, supranumit „Insula care plutește pe cer”, a fost izolat de savana din jur timp de milioane de ani. Localnicii susțin că este sacru și îl consideră „Casa zeilor”. De-a lungul timpului, acest munte i-a uimit pe oameni datorită formei sale inedite și chiar a dat naștere la numeroase legende.
Muntele Roraima este un platou cu laturi aproape verticale, care se află la tripla frontieră dintre Brazilia, Venezuela și Guyana. Fiind adesea adesea înconjurat de un inel de nori, ceea ce face ca vârful să arate ca o insulă plutind pe cer, a fost numit de către indigeni „Casa zeilor” sau „Insula care plutește pe cer”.
Muntele se înalță cu 2.810 metri deasupra savanei înconjurătoare, iar geologii numesc acest tip de formațiune „tepui”, ceea ce înseamnă „casa zeilor” în limba Pemon, populația indigenă locală, de aici și porecla. Pemonii cred că tepui este sacru și că Muntele Roraima este un trunchi de copac supranatural care a adăpostit toate fructele și legumele lumii până când o figură mitică numită Makunaima l-a tăiat. Oamenii de știință, însă, au o explicație diferită pentru originile Muntelui Roraima. Potrivit Societății Geologice din Londra, tepușii sunt rămășițele unui bloc imens de gresie care s-a format în această regiune în urmă cu aproximativ 1,8 miliarde de ani, pe măsură ce dunele mari de nisip s-au solidificat încet în rocă.
„Lumea pierdută” de pe Muntele Roraima
În următorii 1,5 miliarde de ani, alte roci s-au acumulat deasupra gresiei, dar, potrivit Societății Geologice, aceste straturi au fost erodate în urmă cu aproximativ 180 de milioane de ani. Vântul și apa au început apoi să acționeze asupra gresiilor, formând platourile masive, cu versanți abrupți. În cele din urmă, ridicarea geologică a făcut ca platourile să se ridice la înălțimea lor actuală.
Conform unui studiu din 2012, la fel ca alte tepuși, vârful Muntelui Roraima are un ecosistem de tip „lume pierdută”, care a fost protejat de zona înconjurătoare timp de aproximativ 70-90 de milioane de ani. Deși există multe necunoscute cu privire la modul în care s-au format și au evoluat ecosistemele tepui, cercetătorii estimează că o parte din flora și fauna de pe vârfuri sunt specii endemice care nu se găsesc în altă parte. De exemplu, aproximativ o treime din vegetația de pe vârful tuturor tepuilor, inclusiv plantele carnivore și orhideele, este endemică.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
