VIDEO Un sanctuar dacic misterios, aflat la poalele unei stânci cu o formă ciudată, ținut secret
A fost descoperită abia în anii '50 și de atunci această așezare dacică a rămas un mister. Istoria acesteia nu a fost deslușită nici pânăîn ziua de azi. Zona și construcția extrem de ciudate trezesc curiozitatea specialiștilor, dar foarte puțini au ajuns la ea. Așezarea misterioasă se află pe Dealul Pustiosu din Hunedoara și se presupune că este vorba despre rămășițele unui presupus sanctuar circular, înființat la poalele unei stânci cu formă foarte ciudată.
„O stâncă masivă, cu o înfățișare neobișnuită”
Poteca spre așezarea dacică Pustiosu pornește din spatele clădirilor Ocolului Silvic Grădiștea de Munte și, odată urcată prima pantă se suprapune unui drum antic bine conturat, mărginit pe partea dreaptă de o vale abruptă.
De-a lungul drumului antic, oamenii de știință care au ajuns în zonă au observat patru terase amenajate, cel mai probabil, în vremea dacilor și locuite în Antichitate.
După circa 20 de minute de urcuș, arheologii au găsit cel mai interesant loc de pe Dealul Pustiosu, o terasă întinsă pe aproape un hectar, la capătul căruia se înălța o stâncă masivă, cu o înfățișare neobișnuită.
Terasa are o formă aproximativ semicirculară cu vârful în direcția nordică, iar în partea de sud se sprijină de poalele unei dâlme înalte și prăpăstioase. Lungimea maximă a acestei terase, în direcția est – vest, este de 117 metri, iar lățimea, pe direcția nord – sud, de 83 de metri”, arătau arheologii care au cercetat așezarea la mijlocul anilor ’50.
O încăpere într-o altă încăpere
Cea mai importantă descoperire au fost ruinele unei construcții circulare, în interiorul căreia se afla o încăpere de formă circulară, iar în interiorul acesteia o altă încăpere rectangulară și veche vatră de foc.
„Prin două intrări se pătrundea într-un coridor larg, rotund, de unde, prin alte patru intrări, se ajungea în interiorul unui spațiu tot de formă rotundă cu pereți de chirpici văruiți în alb. Lumina pătrundea aici prin ferestruici așezare undeva sus în perete, deoarece acest zid era destul de gros și în consecință mult mai înalt decât zidul cercului exterior. Ultima începere, cu o vatră de foc în mijloc, era probabil încăperea cea mai luxoasă a acestui grandios edificiu dacic. Lumina venea foarte probabil din partea de vest, printr-o deschidere fixată în peretele celui de-al doilea cerc”, arătau arheologii în raportul publicat în 1957.
Nu au fost descoperite monede antice, care să indice perioada construcțiilor de pe Dealul Pustiosu, însă arheologii, pe baza cercetărilor pieselor de ceramică, le-au datat în jurul primului secol î. Hr.
O locuință de lux sau un sanctuar
Edificiul ar fi fost distrus în urma unui incendiu, iar o altă construcție ridicată pe locul lui, mult mai târziu, a fost și ea mistuită de flăcări. Construcția circulară a fost asociată atât cu o locuință de lux, cât și cu un posibil sanctuar.
„Încăperea centrală era patrulateră, celelalte două, ce o cuprind, fiind poligonale. Bazele zidurilor începerii erau formate din blocuri de calcar și de andezit. Intrarea se făcea peste niște praguri, de asemenea, din calcar. În continuare pereții erau înălțați din lemn și lipiți cu lut. Planul acesta complicat a fost folosit ca argument pentru definirea caracterului ”sacru” al construcției. După părerea noastră, însă, avem de-a face cu o construcție cu caracter laic, cu inventarul obișnuit locuințelor bogate din așezarea civilă Sarmizegetusa Regia”, arătau arheologii Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi și Adriana Rusu, în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).
Cercetările așezării de pe Dealul Pustiosu nu au mai continuat în deceniile următoare. În anii de comunism, locul a fost călcat mai rar de oameni.
În prezent, așezarea dacică din apropierea Sarmizegetusei Regia a rămas aproape necunoscută, fiind acoperită complet de pădure și vegetație, la fel ca și alte foste cetăți de pe dealurile învecinate.
