Sclavii din Pompeii mâncau uneori mai bine decât oamenii liberi. Descoperirile arheologice risipesc miturile despre viața în orașul îngropat de Vezuviu
Deși sclavii din orașul antic Pompeii erau considerați doar niște „unelte vorbitoare”, cercetările recente arată că unii dintre ei primeau hrană mai bună decât cetățenii liberi, potrivit unui anunț al Ministerului italian al Culturii.
Într-o vilă de mari dimensiuni din Civita Giuliana, suburbia nordică a orașului antic, au fost descoperite carafe cu fasole fava și un bol consistent cu fructe – pere, mere și fructe de scoruș –, toate păstrate într-o încăpere destinată servitorilor.
Alimentație surprinzător de bogată pentru sclavii considerați „unelte vorbitoare”
Contrastul este cu atât mai puternic cu cât sclavii trăiau în celule de doar 16 metri pătrați, la parter, spații infestate de șobolani și împărțite între două sau trei persoane, potrivit Agerpres.
Arheologii cred însă că alimentația lor era îmbunătățită intenționat pentru a menține productivitatea, în timp ce oamenii liberi din clasele modeste depindeau de o dietă săracă, bazată în principal pe grâu și adesea afectată de lipsuri severe.
Ministerul afirmă că, în anumite perioade, sclavii de la vilele din jurul Pompeii ar fi fost mai bine hrăniți decât familiile obișnuite, nevoite uneori să cerșească pentru a supraviețui.
Descoperirile scot în evidență „absurditatea sistemului sclavagist antic”, după cum a declarat Gabriel Zuchtriegel, directorul Parcului Arheologic Pompeii. Acesta a subliniat că romanii îi numeau pe sclavi „unelte vorbitoare”, reflectând brutalitatea unui sistem care putea oferi hrană abundentă, dar nu și demnitate.
Pompeii, orașul înghețat în timp care continuă să dezvăluie lumi dispărute
Pompeii era un oraș prosper înainte de erupția devastatoare din anul 79 d.Hr., având aproximativ 20.000 de locuitori.
Cenușa și lava Vezuviului au creat însă, paradoxal, o conservare excepțională a clădirilor, obiectelor și chiar a ultimelor momente ale locuitorilor.
Deși primele descoperiri datează din secolul al XVI-lea, săpăturile sistematice au început în 1748, sub conducerea inginerului Roque Joaquín de Alcubierre. Orașul a dezvăluit străzi, temple, băi, teatre și case decorate cu fresce și mozaicuri, precum și celebrele „amprente de cenușă” ale victimelor.
Astăzi, Pompeii este sit UNESCO și atrage milioane de vizitatori anual, oferind o perspectivă directă asupra vieții romane antice, cu toate contrastele și paradoxurile ei – inclusiv faptul că unii sclavi puteau fi hrăniți mai bine decât oamenii liberi.
