Povestea Lubnei din Córdoba, femeia care a condus una dintre cele mai impresionante biblioteci ale lumii
Lubna din Cordoba a fost o savantă remarcabilă a secolului al X-lea, în timpul Epocii de Aur a Islamului. A trăit în Al-Andalus (Spania și Portugalia de azi), în perioada în care orașul Cordoba era un centru cultural și științific important. Deși s-a născut din origini modeste, poate chiar în sclavie sau ca orfană, Lubna a devenit una dintre cele mai respectate figuri ale vremii.
Lubna din Cordoba a fost una dintre cele mai importante figuri ale Al-Andalusului, regiunea care cuprindea Spania și Portugalia în perioada în care era condusă de califatul islamic. A trăit în secolul al X-lea, o perioadă numită „Epoca de Aur a Islamului”, când știința, arta și cultura înfloreau.
Despre viața ei timpurie nu se știu multe, dar istoricii cred că s-a născut între anii 920 și 940. Unele surse spun că Lubna ar fi fost sclavă sau orfană, crescută la curtea regală. Ce știm sigur e că avea o inteligență ieșită din comun și o mare sete de cunoaștere. A primit o educație solidă: a învățat gramatică, matematică, poezie și științe. A devenit expertă în caligrafie, adică arta de a scrie frumos și corect, și s-a remarcat în transcrierea manuscriselor, un lucru extrem de important în acea vreme, când nu existau tipografii sau computere
Labna, mintea sclipitoare a Al-Andalusului
Talentul și seriozitatea ei l-au impresionat pe califul Al-Hakam al II-lea, un mare iubitor de cărți, care i-a oferit responsabilitatea de a organiza biblioteca regală din palatul Madinat al-Zahra, de lângă Cordoba. Această bibliotecă adăpostea între 400.000 și 600.000 de volume, o realizare incredibilă pentru acea epocă, potrivit descoperă.ro.
Lubna a călătorit în mari orașe ale lumii islamice, precum Cairo, Bagdad și Damasc, ca să caute și să cumpere cărți rare. A negociat cu savanți și negustori, și a adus acasă manuscrise valoroase din filosofie, medicină, matematică și alte domenii.
Pe lângă rolul ei administrativ, Lubna a fost și profesoară. A predat matematică și astronomie funcționarilor de la curte și se spune că i-a instruit chiar pe viitorul calif Hisham al II-lea și pe soția influentă a califului, Subh. De asemenea, a fost poetă, deși poeziile ei nu s-au păstrat, cei care au cunoscut-o spun că avea un stil profund și plin de spirit. Una dintre cele mai importante contribuții ale ei a fost în traducerea și conservarea cunoștințelor. A participat la traducerea unor texte importante din greacă, latină și siriacă în limba arabă, asigurându-se că ideile marilor gânditori ai Antichității, ca Aristotel, Galen sau Euclid, nu se pierd. Aceste texte au stat la baza dezvoltării științei în lumea islamică și, mai târziu, în Europa Renașterii.
După moartea califului Al-Hakam, Cordoba a început să decadă. Puterea a fost preluată de vizirul Al-Mansur, care a preferat războiul în locul învățăturii. Biblioteca a fost neglijată, apoi distrusă în timpul războaielor civile. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Lubna, dar probabil a murit înainte ca tot ceea ce construise să se prăbușească, la sfârșitul secolului al X-lea.
Totuși, moștenirea ei a dăinuit prin savanții pe care i-a format și prin textele pe care le-a păstrat. Secole mai târziu, Ibn Hazm (994–1064), teolog, filosof, poet și jurist andaluz, celebru pentru lucrarea Inelul porumbelului (despre dragoste și etică) și pentru contribuțiile sale la școala zahirită de drept islamic (care respinge interpretările subiective, insistând pe sensul literal al Coranului), a amintit de Lubna ca de un simbol al măreției pierdute a Cordobei.
