"Fuck USA" sau cum au învins sârbii propagandistic NATO
Preşedintele Clinton era, din punctul de vedere sârb, un Hitler pervers sexual, măcinat de complexe de inferioritate, victimă a unui stress emoţional şi care căuta să-şi compenseze pierderea de autoritate prin declanşarea unui război, în timp ce preşedintele Miloşevici, era pentru cei din NATO, tot un Hitler, dar cu atributele de psihopat, lipsit de scrupule, cu două feţe, oligarh financiar şi criminal de război, relatează revista Historia.
Valurile de refugiaţi albanezi din Kosovo au fost provocate, potrivit NATO, de purificarea etnică practicată de sârbi prin represiuni şi asasinate în masă, interpretare complet opusă celei sârbe, care susţinea că acestea au fost consecinţa directă a bombardamentelor NATO şi a acţiunilor teroriste ale UCK. Ambele părţi au exagerat pierderile provocate adversarului.WEB WAR I
Datorită conexiunilor interpersonale transfrontaliere şi necenzurate, internetul a devenit un scut virtual de apărare a cetăţeanului împotriva propagandei oficiale. Având în vedere severul regim de cenzură impus de autorităţile de la Belgrad împotriva surselor mediatice occidentale, considerate drept ostile ţării, singura sursă de informare independentă disponibilă pentru cetăţeanul sârb a fost internet.
În afara acestui aspect „sănătos“ al internetului el a fost imediat încorporat în panoplia vectorilor de propagandă. Site-urile NATO, ale guvernelor din marile capitale occidentale, la fel ca şi cele ale guvernului de la Belgrad sau ale armatei federale iugoslave au fost transformate în magistrale de circulaţie a informaţiilor favorabile emiţătorului.
La doar două săptămâni de la declanşarea războiului, hackeri neidentificaţi din Serbia au provocat, pentru 24 de ore, colapsul website-ului oficial al NATO, eveniment proclamat imediat drept o primă victorie iugoslavă. Respectivii hackeri sârbi reacţionaseră astfel voluntar la atacul armat asupra ţării lor, dar propaganda oficială nu a ratat înregimentarea şi glorificarea lor în arsenalul politic al puterii de la Belgrad.
Conformându-se instrucţiunilor de propagandă oficiale, a fost elaborată o listă cu sfaturi pentru providerii sârbi, ce a inclus: trimiterea a 2.000 de mesaje antirăzboinice pe zi către sute de adrese e-mail (de preferinţă, dintr-o listă cu adrese ale mass-mediei occidentale); folosirea unui limbaj decent, bine structurat, recomandabil într-o engleză fluentă pentru toate mesajele către adresele oficiale din Vest; stimularea participării la sondaje de opinie cu întrebări direcţionate; identificarea a cât mai mulţi corespondenţi interesaţi să comunice cu partea sârbă; atenţionări privind nedivulgarea secretelor militare din care au făcut parte şi efectele bombardamentelor; informarea autorităţilor despre orice pagină web favorabilă părţii sârbe.
