Cândva interzisă prin lege, Doburoku revine. Este cea mai controversată băutură din Japonia
Whisky-ul, nihonshu (sake) și berea produse în Japonia sunt populare în întreaga lume. Dar recent o băutură alcoolică declarată cândva ilegală revine încet în actualitate. Administratorii unui bar din Tokyo au reintrodus-o în meniu spre surpriza localnicilor. Turiștii care nu prea știu mare lucru despre doburoku ar trebui să îi afle istoria înainte de a o gusta.
Doburoku, din nou în actualitate
Doburoku este una dintre cele mai vechi și mai controversate băuturi din istoria Japoniei. Multă vreme a fost interzisă prin lege, dar acum un local din Tokio a repus-o pe meniu.
Heiwa Doburoku Kabutocho Brewery se află în cartierul Nihombashi din estul orașului Tokyo.
În timpul perioadei Edo (1603 - 1868), această zonă era renumită pentru activitatea sa de comerț cu bărcile care transportau încărcături importante de sake.
Având în vedere acest lucru, Heiwa Shuzou (fabrica de bere), care din 1928 producea sake în prefectura Wakayama, a ales să deschidă acest rar bar de specialitate doburoku într-unul dintre cartierele de lux ale orașului.
Înainte de a vă aventura în bar pentru a încerca un pahar, iată ce trebuie să știți despre această băutură istorică și controversată, scrie CNN.
Ce este mai exact doburoku?
Istoria doburoku este la fel de obscură ca și băutura în sine.
Adesea considerată a fi strămoșul sake-ului de astăzi, nu este o coincidență faptul că în limba japoneză, caracterele care alcătuiesc cuvântul 濁酒 semnifică „băutură tulbure” sau nerafinată.
Pentru a distinge acest tip de alcool japonez tulbure de cel de sake, omniprezent și transparent, există două categorii distincte, deși ușor înșelătoare: seishu (清酒), sau sake clar, și doburoku (濁酒).
Prin urmare, sake-ul și doburoku se diferențiază prin procesul de producție.
În cazul sake-ului tipic, este nevoie de un starter de drojdie, numit shubo, și de adăugarea a trei ingrediente principale - orez aburit, kouji (ciupercă de orez mucegăită) și apă - pe parcursul mai multor zile.
La doburoku, toate aceste ingrediente sunt introduse simultan cu drojdia, ceea ce face ca amestecul rezultat să fie relativ debordant de zaharuri.
Zaharurile încep apoi să descompună drojdia, ceea ce oprește fermentația mult mai devreme. În cele din urmă, rămâne un lichid mai dulce, cu un conținut de alcool mult mai scăzut, cunoscut sub denumirea oficială de doburoku.
Cum a ajuns Doburoku să fie interzis timp de secole
Doburoku a existat aproape de când se cultivă orezul în Japonia. A fost băutura preferată atât de fermieri, cât și de preoții șintoiști. Cu o rețetă relativ simplă - adică aruncând totul deodată în proverbialul creuzet - doburoku era o obișnuință în mediul rural.
Asociația Producătorilor de Sake din Japonia spune că în 1855 existau 459 de producători de doburoku numai în Edo (actualul Tokyo).
Cu toate acestea, ca urmare a sfârșitului perioadei Edo (1603 d.Hr. - 1868 d.Hr.), toți domnii feudali au fost obligați să își abandoneze domeniile regionale în numele guvernului centralizat Meiji, cu sediul în noua capitală Tokyo.
Așa au apărut noi instituții printre care și un organism de colectare a impozitelor împuternicit și reglementat.
Realizând că fabricile de bere și distileriile licențiate erau o sursă vitală de venit pentru noul guvern, au început să intre în vigoare măsuri de limitare a producției de alcool la domiciliu.
În 1880 a început să fie restricționată cantitatea de băutură fabricată la domiciliu, iar în 1882 a fost introdus un sistem de licențiere.
Apoi, în 1896, a fost impusă o taxă pe toate băuturile alcoolice preparate acasă, care a culminat cu interzicerea completă a băuturilor alcoolice preparate acasă în 1899.
De atunci, doburoku a ajuns să fie numit mitsuzoushu (密造酒), „alcool produs în secret” sau moonshine.
În ciuda faptului că fabricarea berii la domiciliu este încă ilegală, în 2003, guvernul japonez a permis hanurilor și restaurantelor din zonele speciale de dereglementare, în special în regiunile în care creșterea economică a stagnat, să vândă doburoku în scop comercial.
Din 2021, 193 de unități din întreaga țară sunt autorizate să vândă doburoku.
