Femeia care a supraviețuit masacrului familiei sale povestește: „Alege între soț și fiu”
O femeie din satul Zvanivka, regiunea Donețk, a devenit singura supraviețuitoare a unei crime odioase comise de soldați ruși chiar în locuința sa.
Olga și familia ei se ascunseseră în pivniță atunci când militarii au intrat în localitate pe 20 octombrie.
În doar câteva minute, soldații au ajuns în casa lor, i-au scos din ascunzătoare și au început să îi interogheze cu privire la pozițiile armatei ucrainene, pe care îi numeau „dușmani”.
Teroarea a crescut atunci când una dintre armele soldaților a fost îndreptată către soțul femeii, iar Olga s-a trezit pusă în fața unei alegeri inimaginabile.
„Au zis: alege, soțul sau fiul. Eu am jurat pe Biblie că nu știu nimic”, a povestit ea pentru publicația Suspline Dnipro. După câteva ore de amenințări și violență psihologică, militarii au părăsit locuința, însă au revenit la scurt timp.
Fără avertisment, au deschis focul asupra familiei. Soțul ei și fiul cel mare, de 37 de ani, au fost uciși pe loc. Olga a fost lovită în obraz, glonțul străpungându-i fața și ieșind prin partea cealaltă, însă a rămas în viață, transmite Adevarul.
Supraviețuire printre cadavre
Femeia își amintește că pentru câteva momente a crezut că toți au murit. Când și-a revenit, a luat un cuțit hotărâtă să îi înfrunte pe agresori.
„Am vrut să-l lovesc măcar pe unul în stomac și să mă împuște. Nu-mi era frică”, mărturisește ea. Când a ieșit din subsolul casei, a realizat că se afla singură în acea parte a satului.
A pornit în căutarea fiului cel mic, în vârstă de 32 de ani, plecat înainte de venirea soldaților să ia apă. L-a găsit într-o altă casă, fără viață, alături de vecina lor și copilul acesteia.
Rănită grav și în stare de șoc, femeia a decis să părăsească Zvanivka. A mers timp de 12 ore, sub bombardamente și printre câmpuri minate, încercând să ajungă într-o zonă sigură.
Pe 21 octombrie a fost transportată la spital, iar ziua următoare medicii au efectuat prima intervenție chirurgicală pentru salvarea țesuturilor afectate. Vor urma mai multe operații pentru reconstrucție, în timp ce psihologii o ajută să facă față traumei teribile a pierderii întregii familii.
„Mai bine nu supraviețuiam”, spune Olga cu voce stinsă. „Mai bine mă lovea o bombă. Dar sunt vie.”
