„Mă tem că nu-i voi recunoaște când ne vom vedea în sfârșit”. Patru ani de la invazia Rusiei în Ucraina, cel mai lung război din Europa după 1945
Pe 24 februarie 2026 se împlinesc patru ani de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, un război care a redesenat harta securității europene. Conflictul a devenit cel mai lung din Europa după 1945 și unul dintre cele mai îndelungate din istoria Rusiei. Frontul se întinde de la Carpați la Marea Neagră, iar Moscova controlează aproximativ 20% din teritoriul ucrainean. Milioane de oameni au fost strămutați, mii de familii au fost despărțite.
În spatele statisticilor, frica și incertitudinea domină viața cotidiană în teritoriile ocupate. Speranțele unei reîntregiri rapide sunt minime. Pentru mulți ucraineni, pacea rămâne o promisiune îndepărtată.
Cel mai lung front al Europei postbelice
„Este vorba de cel mai lung front de după al Doilea Război Mondial din Europa – de la Munții Carpați până la Marea Neagră”, a declarat politologul Ioan Stanomir pentru Agerpres.
El atrage atenția asupra dimensiunii istorice a conflictului: „Durata războiului în acest moment a depășit durata războiului pe care ei îl numesc Marele război pentru apărarea patriei. Acela a durat din iunie 1941 până în mai 1945. Acum – din februarie 2022 până în februarie 2026 și continuă”.
Afirmația fixează proporțiile unui conflict care a depășit deja patru ani și care continuă fără un orizont clar de încheiere. Războiul din Ucraina este comparabil, ca durată, cu marile conflagrații ale secolului XX care au marcat istoria Rusiei. Diferența esențială este că acest conflict se desfășoară în inima Europei contemporane, într-un spațiu care părea stabilizat după 1991.
Viața sub ocupație: „Rusia nu respectă legile”
Pentru Anna, refugiată la Liov dintr-o zonă ocupată din sud, războiul înseamnă patru ani fără părinți.
„Mă tem că nu-i voi recunoaște când ne vom vedea în sfârșit”, spune ea.
Medic de profesie, adaugă cu luciditate: „Sunt medic și știu cum vârsta îi schimbă pe oameni. De asemenea, mă tem că nu voi putea niciodată să le fac cunoștință cu ei copiilor mei”, a declarat ea pentru EFE, citează Agerpres.
Convorbirile telefonice se poartă exclusiv în rusă, pentru a evita suspiciunile. Discuțiile se reduc la sănătate și vreme.
„Pentru ei, un cuvânt greșit, o privire greșită înseamnă o amenințare”, explică Anna.
Evacuarea părinților este aproape imposibilă, din cauza punctelor de control și a riscului de reținere a bărbaților. „Rusia nu respectă legile. Cine știe, poate că într-o zi îmi voi revedea casa”, spune ea, fără certitudini.
Supraveghere, teamă și speranță
Jurnalista Alevtina Șvețova, strămutată din Mariupol, confirmă că temerile sunt justificate. Cei care încearcă să ajungă în zonele ocupate prin țări terțe se confruntă cu interogatorii și riscul reținerii.
„Este extrem de periculos”, spune Tetiana, o studentă de 19 ani care și-a părăsit orașul de pe coasta Mării Azov.
În localitățile ocupate, telefoanele sunt verificate, iar conversațiile pot atrage arestări. „Sunt sub supraveghere constantă. Rușii încearcă să-i înfrângă, să le ia ceea ce iubesc”, afirmă tânăra. Bunicul ei a acceptat un pașaport rusesc pentru a nu-și pierde casa și mașina.
În amintirile ei, oraşul natal era plin de râsete de copii, o briză caldă a mării şi standuri cu vată de zahăr.
Dar după sosirea ruşilor, bunica ei a murit de cancer netratat din cauza lipsei de medicamente.
Tetiana a rămas luni de zile pentru a-şi ajuta bunicul văduv, dar în cele din urmă a plecat, temându-se că mai târziu îi va deveni imposibil să fugă. Păstrează legătura cu precauţie
La patru ani de la începutul invaziei, peste 3,7 milioane de ucraineni sunt strămutați intern. Mulți privesc cu scepticism negocierile de pace, temându-se că teritoriile ocupate ar putea rămâne sub control rus. Totuși, speranța nu a dispărut.
„Avem o mare credință și sperăm din toată inima. Vrem să ne întoarcem sau cel puțin să avem ocazia să ne întoarcem și să ne simțim ca acasă acolo”, spune Tetiana.
Patru ani de război au transformat conflictul într-un test de rezistență pentru Ucraina și pentru ordinea europeană. Iar finalul rămâne deschis.
