Mărturia cutremurătoare a unui refugiat din Etiopia: „Am văzut oameni murind în mijlocul străzii. Am văzut cadavre mâncate de câini”
Când armata Etiopiei a bombardat Humera, o mică localitate agricolă aflată în nord-vestul provinciei Tigray, la jumătatea lunii noiembrie 2020, Gush Tela, în vârstă de 54 de ani, și-a dus nevasta și pe cei trei copii în siguranță într-un oraș din apropiere, scrie The Guardian. Câteva zile mai târziu, bărbatul nu a mai rezistat și s-a întors acasă. Voia să vadă cu ochii lui ce se întâmplase cu locuința și gospodăria pe care le lăsase în urmă. Deși se aștepta la ce e mai rău, omul nu și-a imaginat o clipă că avea să trăiască cele mai cumplite momente din viața lui.
El a povestit că, cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât aerul devenea din ce în ce mai greu de respirat, iar asta din cauza zecilor, poate chiar sutelor de cadavre lăsate în mijlocul drumului să putrezească în soare. Peste tot mirosea numai a moarte.
Odată intrat în oraș, Tela a zărit bărbați, femei și copii uciși, ale căror trupuri sfârtecate de gloanțe zăceau împrăștiate de-a lungul drumului, dar și pe câmp. „Am văzut mulți morți mâncați de câini”, a spus Tela, care se află în prezent în siguranță, alături de familia lui, într-o tabără de refugiați aflată într-un oraș de la granița cu Sudanul. „Am văzut mulți oameni murind pe drum. Sunt multe lucruri dificile, greu de exprimat, greu de imaginat”, avea să povestească bărbatul cu vocea gâtuită de lacrimi.
Gush Tela a mai povestit că înainte de izbucnirea conflictului din regiune, un război civil între armată și Frontul de Eliberare a Poporului Tigray (TPLF) i se părea aproape imposibil. „Era în căutarea unui loc de muncă când a izbucnit războiul. Nu mă interesa mai deloc politica. Nu știam nimic din ce se întâmplă cu adevărat în provincie. Nu am crezut niciodată că se va ajunge la așa ceva”.
Gush Tela: „Sub ochii mei a fost decapitat un bărbat”
Gush Tela se află în siguranță acum alături de familia sa adăpostit fiind într-o tabără de refugiați în localitatea Hamdayet din Sudan. Are însă mâinile bandajate și se mișcă greu din cauza rănilor care îi brăzdează corpul. Înainte de a ajunge în tabără, el a fost capturat de soldații federali în localitatea Humera și a fost bătut până la sânge. S-au oprit din lovituri când au văzut că omul nu se mai poate ține pe picioare, nu mai poate merge și este la un pas de moarte. Nemaiavând ce să facă cu el, soldați l-au predat unei grupări de etnici amharieni denumită Fano, însărcinați cu distrugerea orașului și uciderea locuitorilor provinciei Tigray. Amenințat cu un cuțit la gât și după ploaia de lovituri încasate, lui Tela i i s-a permis să se ridice în picioare, iar sub ochii săi a fost decapitat cu macete un tânăr de 30 de ani.
Tela se află în prezent într-o tabără în localitatea Hamdayet, alături de familia sa, dar și de alți peste 3.000 de etiopieni. În total însă, peste 45 de mii de civili din provincia Tigray s-au refugiat din calea războiului în Sudan. Ei și-au părăsit casele, locuințele, gospodăriile, mulți și-au lăsat în urmă chiar familiile și au luat calea pribegiei. Oamenii au traversat păduri, zone aride, deșertice, au trecut dincolo de râul Sitter și, cine a avut noroc, a ajuns în Sudan. Foarte mulți însă s-au prăpădit pe drum, în timp ce alții au rămas blocați, prinși în ambuscade ale armatei etiopiene.
Refugiații care au reușit să scape cu viață și care trăiesc acum în tabere, sunt bolnavi, flămânzi, nu au medicamente, apă și nici mâncare. Clinicile care au fost ridicate nu fac față numărului de bolnavi, iar medicii duc în fiecare zi este o luptă crâncenă cu moartea.
Povestea impresionantă a medicului care a transportat răniții cu tractorul
În ultima lună, Tefera Tedros, un chirurg în vârstă de 42 de ani, a văzut cât pentru o viață. El povestește că, înainte de război, ducea un trai absolut normal și își împărțea timpul între un spital guvernamental și clinica sa privată. „Duceam o viață liniștită, o viață bună, îmi trimiteam copiii la școală și nu duceam lipsă de nimic. Acum totul a dispărut”. Medicul a povestit că în prima zi de bombardament, pe 8 noiembrie, în clinica sa au ajuns cadavrele a 15 civili uciși. „Cei care nu au ajuns la spital, au murit pe stradă sau acasă. Iar numărul lor este extrem de mare”, a mai spus el.
Bărbatul a trăit momente care îl vor urmări întreaga viață. Ajutat de colegi, el a încărcat în tractoare împrumutate de la cei ce supraviețuiseră pacienți în stare critică și i-a transportat într-un oraș din apropiere, mai mare - Adwa. Îi treceau gloanțele pe la urechi, dar nu s-a oprit decât la destinație. Apoi, după ce a lăsat răniții în grija altor medici care chiar puteau să facă ceva pentru ei, Tefera Tedros a fugit în pădure și, într-un sfârșit, a ajuns în orașul de graniță Hamdayet. Era în siguranță!
Acum, medicul este singurul care îngrijește bolnavii refugiați dintr-una din cele două tabere. Lucrează non-stop, 24 de ore din 24, șapte zile din șapte. „Au trecut deja 10 zile de când muncesc în continuu. Această clinică a fost inițial destinată pentru îngrijirea a cel mult 50 de pacienți pe zi. Acum, aici sunt 200. Însă nu mai avem medicamente esențiale și nici materiale sanitare. Practic, în acest moment suntem nevoiți să improvizăm cu ce avem la îndemână”.
Medicul a spus că refugiații care au călătorit din Etiopia în Sudan și au ajuns în Hamdayet suferă, foarte mulți dintre ei, de afecțiuni pulmonare grave. „Bolile respiratorii sunt acum extrem de frecvente deoarece oamenii au parcurs distanțe foarte lungi, au mers și au dormit în praf, pe jos, fără un cearșaf, o saltea, fără nimic. Direct pe pământ, sub cerul liber. Cei mai mulți dintre ei au infecții pulmonare însă sunt extrem de des întâlnire și afecțiunile abdominale și dermatologice. „Am băut cu toții apă din iazuri, de acolo de unde se adăpau animalele. Doar așa știam că apa este cât de cât potabilă”.
În tabere sunt acum persoane care suferă de diabet, HIV și cancer care nu au acces la tratamentul de care ar avea nevoie. Asta, cu toate că au existat multe organizații și agenții care au intervenit oferind medicamente. Medicul amintește și cazul femeilor însărcinate din tabere sau care urmează să nască în curând. Numai la Hamdayet sunt 20 de astfel de femei care își așteaptă sorocul.
Ngisti Yohans a fugit de frică să nu fie violată de soldați
În ciuda ororilor războiului, cei mai mulți dintre refugiați de abia așteaptă să se întoarcă la casele lor. Ei speră din tot sufletul să nu fie nevoiți să rămână definitiv stabiliți prin alte locuri. Este și cazul tinerei Ngisti Yohans, de 27 de ani, care a fugit împreună cu fiul ei din calea războiului, lăsându-și familia în urmă. Ea a luat această decizie după ce a auzit că femeile, odată ce cad prizoniere în mâinile armatei, sunt violate. Tânăra îl acuză pe premierul Abiy că războiul pe care l-a declanșat este unul pur etnic. „Abiy își dorește toată puterea, iar guvernul a făcut în așa fel încât să pară că vina este a celor din provincia Tigray”. Femeia a mai spus că restul familiei sale se află în provincie. „Viața mea este acolo, lângă ei, lângă familia mea. Aștept doar să văd ce se mai întâmplă, dacă lucrurile se mai îmbunătățesc”.
Organizația Națiunilor Unite a declarat că guvernul Etiopiei a semnat un acord prin care permite accesul convoaielor umanitare în regiune, cel puțin în zonele aflate acum sub controlul armatei. Ajutorul însă vine prea târziu pentru foarte mulți civili, căci lipsa acută a alimentelor și medicamentelor a făcut deja mii de victime.
Provincia Tigray a fost atacată pe 4 noiembrie, când primul ministru al Etiopiei, Abiy Ahmed, a ordonat o campanie militară împotriva partidului de guvernământ al regiunii, Frontul de Eliberare a Poporului Tigray (TPLF). Abiy i-a acuzat pe mai marii care se află la conducerea provinciei că au atacat lagărele militare federale din provincie și încearcă să destabilizeze țara. TPLF neagă aceste lucruri dar, pentru că în zona comunicarea de orice fel și mass-media sunt interzise, nimeni nu știe cu exactitate care este de fapt adevărul.
la începutul lui decembrie, trupele federale au preluat capitala provinciei Tigray, Mekelle. TPLF, care a dominat coaliția de guvernare a Etiopiei în ultimii zeci de ani, înainte ca premierul Abiy să ajungă la putere, în 2018, pare să se fi retras pentru moment. Astfel, deocamdată, ciocnirile violente dintre cele două formațiuni par să se fi oprit. Cu toate acestea, experții se așteaptă la un război de lungă durată, de guerillă, și la o insurgență îndelungată.
