Mărturii din Mariupol: „În orașul meu, toată lumea așteaptă să moară”
De o lună de zile, de când Rusia a început atacul asupra Ucrainei, locuitorii din Mariupol trăiesc un scenariu ireal, pe care nimeni nu și-l imagina posibil în anul 2022. Totul este o ruină, morții zac pe balcoane, în curți, străzile sunt pustii, iar civilii care au mai rămas în viață și nu au părăsit orașul s-au mutat în beciuri, buncăre și subsoluri. De acolo, din întuneric, cei care mai au un telefon mobil își strigă groaza, prin adevărate „jurnale ale suferinței”, postate pe rețelele sociale.
„Sunt sigură că voi muri în curând. E o chestiune de zile. În orașul meu toată lumea așteaptă să moară. Sper doar ca propria-mi moarte să nu fie atât de cruntă. Acum trei zile, un prieten al nepotului meu cel mare ne-a vizitat și ne-a spus că o bombă a lovit stația de pompieri. O mână, un picior și capul unei femei au zburat în toate părțile. Îmi doresc ca părțile corpului meu să rămână împreună, în caz de explozie. Nu știu de ce mi se pare important! Deși, pe de altă parte, știu că nu va fi nicio înmormântare. Așa ne-au spus polițiștii când i-am oprit pe stradă și i-am întrebat ce facem cu bunica moartă a prietenului nostru. Ne-au sfătuit să o punem pe balcon. Mă întreb în câte balcoane se află în acest moment cadavre”, scrie pe Facebook, într-un jurnal al suferinței, jurnalista ucraineană Nadejda Sukhorukova.
Povestește că viața din Mariupol s-a mutat în subsoluri întunecate, unde nici nu mai știi când e zi și când e noapte. Toți cei care au reușit să supraviețuiască își doresc să găsească o mașină și să fugă. Dar e greu să mai găsești mașini când totul în jur e făcut scrum. Cine se încumetă să iasă la suprafață, într-un moment de liniște, pentru a căuta apă și mâncare, își asumă că poate nu se va mai întoarce. În subteran, singurele subiecte de discuție sunt cine a mai murit și care sunt cele mai sigure coridoare de salvare.
„E foarte probabil să mori încercând să fugi, dar la fel de probabil e să mori de foame sau aruncat în aer, dacă rămâi. Nimeni nu vrea să moară, dar sunt tot mai slăbiți fizic și emoțional. (...) Încerc să plâng, dar nu pot. Îmi este milă de mine, de rudele mele, de soțul meu, de vecini și prieteni. Au trecut două săptămâni și nu-mi vine să cred că a existat o altă viață”, scria Nadejda în urmă cu câteva zile. Sâmbătă, 19 martie, a reușit să scape din orașul asediat. „Am trecut prin iad!”, recunoaște ea.
Circa 300.000 de oameni, blocați în case și buncăre
Se estimează că cel puțin 2.500 de civili din oraș au murit și aproximativ 300.000 au rămas blocați în case și subsoluri. Mulți deja sunt prea speriați ca să se încumete să plece. Roman Kruglyakov povestește că s-a întors de trei ori cu mașina în orașul devastat pentru a lua familii cu mașina. „Primii pe care i-am luat erau șocați să mă vadă. Nu credeau că cineva își va risca viața pentru ei. Alții îmi spun că preferă să aștepte convoiul umanitar, dar înțeleg că asta nu se va întâmpla. Pe străzi sunt obuze, cabluri de electricitate și cadavre. Unii localnici ies din blocuri arse pentru a găti pe stradă, la foc”, a povestit bărbatul, conform The Guardian.
Olena Zelenska: „Am îmbătrânit cu zece ani”
Azi, 24 martie, la exact o lună de la începerea războiului, prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, a scris pe Facebook un mesaj cutremurător, afirmând că a îmbătrânit într-o lună cât în zece ani. „Exact acum o lună am fost treziți de sunetele exploziilor care nu s-au mai oprit. Ne-am trezit într-o realitate diferită. Timpul zboară altfel în război. Am îmbătrânit cu zece an”. A făcut, totodată, un bilanț al tragediei: 121 de copii morți, civili care zac în gropi comune în Mariupol, Irpen, sau în curțile propriilor case, 246 de spitale și 221 de școli bombardate, 15.000 de bebeluși născuți în subsoluri, peste 10 milioane de refugiați.
Aveți un pont sau mai multe informații pe subiect? Scrieți-ne pe adresa pont@click.ro!
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram.
