8 sfaturi pentru cei cu credite în franci elveţieni, de la avocatul Piperea
Situaţia zecilor de mii de oameni care au credite în franci elveţieni este una disperată. Rata pe care o plăteau în perioada 2006-2008, când au contractat creditul, s-a dublat, în condiţiile în care salariile lor au rămas neschimbate sau chiar au scăzut. Deja sufocaţi de datorii, ieri au primit încă o lovitură. Francul a „explodat”. A cui este vina şi ce rămâne de făcut a explicat avocatul Gheorghe Piperea, pe pagina sa de socializare.
“Unii analişti, precum şi eternul domn Vasilescu de la BNR, consideră că ceea ce s-a întâmplat ieri este o «lecţie dura pe care o meritau toţi cei care s-au împrumutat ieftin în 2007-2008, în franci elveţieni» (CHF), şi că «prostia se plăteşte» - atentie, afirmaţia e un citat, nu îmi aparţine. BNR susţine că ne inflamăm degeaba întrucât doar 5% din totalul împrumutaţilor sunt afectaţi de aceste evenimente externe, iar aceştia nu înseamnă prea mult în marea de datornici la banci; ei sunt «cantitate neglijabilă» - iarăşi citat şi nu afirmaţia mea”, spune Piperea.
Puţini sau mulţi, Statul ar trebui să-şi protejeze cetăţenii. Mai ales că nu a fost doar vina lor, spune avocatul: „Nu cei care au luat credite în CHF sunt vinovaţi, ci acei bancheri care le-au vândut aceste credite «ieftine, stabile, durabile», care s-au dovedit a fi toxice, iar vinovăţia acestor bancheri este una cu intenţie calificată, întrucât au vrut volum, deci bonusuri de succes enorme şi dividende pe măsură pentru acţionari. Alături de bancherii vinovaţi de această iresponsabilă creditare în CHF este vinovată şi BNR. Fără ca aceste produse să treacă, în prealabil, pe la BNR, pentru avizare, ele nu puteau fi vândute. Ceea ce încearcă acum dl. Vasilescu este să distragă atenţia populaţiei de la această vină şi responsabilitate”.
Iată mai jos soluţiile pe care le propune, în ordinea cronologică şi a urgenţei:
1. BNR să intervină, după modelul Băncii Centrale a Elveţiei, stabilind un curs fix al leului faţă de franc. Ca să fie toată lumea calmă, aşa cum pretinde BNR, acest curs ar trebui să fie apropiat de cursul din data acordării creditului. În acest fel, omul de rând ar putea spera să îşi plătească în linişte datoria la bănci, iar acestea ar putea spera că nu intră în faliment. Oricum, BNR este Banca Naţională a României şi nu banca naţională a băncilor din România. Consumatorii ar trebui să ceară fiecare, de urgenţă, fiecărui parlamentar pe care l-a votat uninominal în 2012, să cheme BNR la ordine.2. Guvernul să emită o ordonanţă de urgenţă prin care să impună un plafon de variaţie maximă de 20% faţă de cursul iniţial al francului, din 2007-2008, când s-au acordat creditele. Din moment ce dl Vasilescu susţine sus şi tare că aceste credite reprezintă doar 5% din total, înseamnă că impactul pentru bănci nu ar trebui să fie prea dur. Impactul pentru acei oamenii este însă enorm, iar urgenţa maximă. În plus, măsura nu doar că este indicată de trendul din ţările vecine (Ungaria şi Croaţia fiind două exemple care îmi vin în minte), ci chiar impusă de Directiva 2014/17/EC.3. În Parlament, să fie adoptată o lege, în procedură de urgenţă, care să rezolve problema. Pentru motivaţie, consumatorii ar putea să îşi contacteze parlamentarii de circumscripţie.4. Cei care nu îşi mai pot permite ratele, să ceară peste tot în ţară, tuturor tribunalelor unde îşi au domiciliile, să fie puşi sub protecţia tribunalului, pentru a opri executarea silită ce se preconizează, precum şi creşterea nelimitată a cantităţii de bani plătibili pentru creditele în CHF. Nu există încă legea insolvenţei particularilor, de unde posibila reacţie de respingere din partea tribunalelor, dar, din 41 de tribunale câte sunt în ţară s-or găsi unul - două care să spargă gheaţa.5. Cei care pot accepta ideea, să lase casa cumpărată în 2007-2008 pe credit în mâinile băncii, în contul creanţei, cerând instanţei ştergerea restului de datorie, şi să se mute într-o casă cu chirie. Remintesc şi propunerea dnei prof Birleanu ca cel care lasă casa în mâine băncii, în contul creanţei, să rămână cu chirie în aceeaşi casă.6. Cei care îşi pot permite să aştepte rezultatul pozitiv al unui proces (destul de sigur, după evenimentele de ieri), să declanşeze procese pentru eliminarea din contract a clauzelor abuzive, inclusiv a clauzei de schimb valutar. La finalul procesului, nu doar că vor avea un curs corectat după canoanele momentului în care aţi luat creditul (2007-2008, când CHF era 1,8-2,3 lei), ci şi costul total al creditului redus cu 20-50%, căci unele clauze abuzive, care nu au efect în ce-l priveşte pe consumator, au generat costuri nedatorate.7. În timp ce aşteptaţi să se judece aceste procese (estimate de mine la 2-3 ani), cereţi pe cale urgentă îngheţarea efectelor contractului, până la finalizarea procesului de fond. În anii 2010-2011, astfel de acţiuni au fost respinse, iar băncile au obţinut, cu titlu de intimidare, cheltuieli de judecată enorme impuse reclamanţilor. Dar între timp a mai curs apă pe Dâmboviţa, totuşi. Spre exemplu, au apărut cauza Aziz din 2013, precum şi Directiva 2014/17/EC, care vorbesc de astfel de măsuri de îngheţare a efectelor contractului.8. Dacă banca vă execută silit, nu rămâneţi pasivi! Formulaţi contestaţie şi cereri de suspendare a urmăririi silite, pe motiv de clauze abuzive. Ştiţi, de exemplu, că clauza de tip DRV sau comisionul de risc, ori clauza de schimb valutar sunt abuzive. Trebuie doar să le indicaţi, căci judecătorii au obligaţia să le analizeze din oficiu, fără a fi nevoie de acţiuni elaborate şi avocaţi scumpi sau prea ocupaţi. Dacă executarea se face de colectorii de creanţe, atacaţi şi contractul de cesiune de creanţă, căci este nul, din moment ce vă transformă, fără voia voastră, în simpli debitori, deşi sunteţi şi rămâneţi consumatori şi cetăţeni care aveţi drepturi.
