A murit Nelu Nunweiller, primul ”câine roșu”
Nelu Nunweiller a murit, marţi, la 79 de ani. El şi fratele său, Lică, au format un redutabil cuplu de fundaşi centrali la Dinamo, scrie adevarul.ro. Din agresivitatea lor s-a născut actuala poreclă a fotbaliștilor din Ștefan cel Mare: câinii roşii.
Nelu Nunweiller s-a stins marţi din viaţă la 79 de ani, la un an şi jumătate după ce Lică, fratele şi colegul său din apărare trecuse în nefiinţă, informează adevarul.ro.
“Eu şi fratele meu, Lică, evoluam fundaşi centrali şi eram răi în joc şi curajoşi. Noi, fiind copii de saşi, eram roşcaţi şi, când alergam ne înroşeam foarte tare. Odată, într-un meci cu Rapid, atacanţii lor, Dumitriu II şi Ionescu, care ne ştiau de frică şi nu-şi permiteau să ne dribleze, ne-au întrebat: . Apoi, suporterii lor au dus vorba mai departe şi aşa ne-a rămas porecla”, a povestit Nelu Nunweiller în 2011, pentru ziarul Adevărul.
Dintre cei doi, Nelu poate fi considerat primul “câine roşu”, pentru că a debutat mai devreme decât Lică.
În acelaşi articol, Nelu Nunweiller a rememorat primii săi paşi în fotbal.
„La 10-12 ani (1056 nr.red.) am început să joc fotbal. Proveneam dintr-o familie numeroasă, cu o situaţie materială grea. Tata ne-a spus să facem şcoală, să avem o meserie şi după aceea să jucăm fotbal. Dar am avut noroc: fratele cel mare, Constantin, era înotător şi boxeur. A fost la o gală şi a venit acasă cu două pâini şi o cupă ruptă. Tata s-a bucurat că a adus ceva de mâncare şi el a spus că şi din sport poţi să câştigi.”
Insistenţa părintelui de “a avea o meserie”, i-a obligat pe copii să alerge dintr-un colţ în altul al Bucureştiului.
“Dimineaţa eram la strung, la mecanică, să facem o meserie, cum spunea tata, după -amiaza la antrenamente, unde mergeam agăţaţi de tramvai că n-aveam bani de bilet şi ne suiam pe tambur de ne frigeau mâinile când se încingea tabla, apoi mergeam la şcoală, eram la seral la şi ajungeam noaptea acasă. Toate astea numai ca să jucăm fotbal”.
Palmares ca jucător:
Ion Nunweiller a jucat 40 meciuri în echipa naţională și a antrenat Dinamo, Bistriţa, Corvinul, Flacăra Moreni, Bursaspor, FC Argeş, Ceahlăul, Baia Mare. 5 titluri şi 3 Cupe cu Dinamo, un titlu cu Fenerbahce. În ediţia 1969-1970 a câştigat titlul de cel mai bun jucător străin din campionatul turc. Palmares ca antrenor: 3 titluri cu Dinamo, a promovat cu Ceahlăul în Divizia A.
