De unde vine, de fapt, expresia „Ai o clasă mai mult decât trenul”. Mulți români o folosesc, dar nu-i cunosc înțelesul
Limba română este plină de expresii pe care românii le folosesc aproape zilnic. Orginea multora dintre ele nu o cunosc, însă unele sunt ușor de perceput. De unde a luat însă naștere expresia „ai o clasă mai mult decât trenul”?
După ce a fost dezvoltată infrastructura căilor ferate din România, expresii precum „a o întoarce ca la Ploiești” sau „a avea o clasă mai mult decât trenul” și-au făcut apariția.
Cum a luat naștere expresia „ai o clasă mai mult decât trenul”
„A o întoarce precum trenul la la Ploieşti“ mai este cunoscută în forma prescurtată ca „a o întoarce ca la Ploieşti“. Ce înseamnă? Anunță o schimbare bruscă de atitudine care, în timp, a început să desemneze un comportament schimbător al unei persoane.
„Odată cu inaugurarea liniilor Bucureşti-Giurgiu, în 1869, şi Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Galaţi-Roman şi Suceava-Roman, în 1872, statul român achiziţionează şi materialul rulant, adus din străinătate: locomotive şi vagoane ierarhizate în clase după modelul britanic răspândit în toată Europa acelei perioade. În prima etapă de funcţionare, căile ferate autohtone au dispus de un număr de 58 de vagoane de clasa I, 83 de vagoane de clasa a II-a şi 241 de vagoane de clasa a III-a. Vagoanele erau uşor de distins după calitatea finisajelor interioare, dar şi după culori: cele ale clasei I erau vopsite în culoarea oliv, la clasa a II-a în verde, iar la clasa a III-a în cafeniu. În primii ani de la înfiinţare, căile ferate româneşti au fost puternic influenţate de modelul german. Ca atare, şi la noi a fost preluat sistemul austerelor vagoane de clasa a IV-a, vagoane care circulau în Prusia încă din 1852“, a explicat istoricul ploieştean Dorin Stănescu, pasionat de fenomenul căilor ferate, pentru Adevărul.
Expresia făcea referire la persoanele cu puțină școală
În anii 1885-1891, vagoanele de clasa a IV-a circulau în special pe rutele de la Ploieşti spre Buzău, şi pe alte rute foarte locale, iar oamenii au rămas cu ideea că trenul avea doar vagoane de trei clase.
„Vagoanele de clasa a IV-a erau folosite pentru a transporta, pe distanţe relativ scurte, zilierii agricoli, fiind, de fapt, vagoane de marfă în care se instalaseră, provizoriu, băncuţe pentru călători. Ele au fost denumite peiorativ şi «bou-vagon», pentru a desemna condiţiile de transport oferite călătorilor, condiţii uneori similare transportului animalelor.
În cele din urmă, condiţiile precare de confort şi siguranţă oferite călătorilor de aceste tipuri de vagoane au determinat administraţia CFR să renunţe la ele. Vagoanele de clasa a IV-a au fost reintroduse în 1921, pe fundalul unei crize de material rulant fără precedent, generată de marele război din 1914-1918“, mai spune Dorin Stănescu despre contextul care a determinat apariţia expresiei „a avea o clasă mai mult decât trenul
Ca atare, expresia «a avea o clasă sau două mai mult decât trenul» a căpătat o nuanţă peiorativă, desemnând persoanele care nu aveau prea multă şcoală comparativ cu noile generaţii. Ulterior, sensul cunoaşte noi îmbogăţiri şi sintagma începe să fie aplicată şi celor care au multe pretenţii, fără să aibă şi o solidă pregătire într-un domeniu“, mai spune Dorin Stănescu.
