Bariera Vergului, acum şi în urmă cu 41 de ani
Bariera Vergului, botezată de regimul roşu Piaţa Muncii şi aflată la intersecţia Şoselei Mihai Bravu cu Bulevardul Basarabia, Calea Călăraşilor şi Bulevardul Decebal, a fost mereu un reper al Bucureştilor. Atestată documentar în 1777, îşi datorează numele boierului Vergu Vartolomei, de la curtea lui Constantin Brâncoveanu. După 1990, Piaţa Muncii a devenit Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi.
Între aceste două imagini au trecut 41 de ani şi cinci preşedinţi ai României. Au fost tramvaie şi peroane, s-au ridicat pălării când răsunau tocuri pe caldarâm, au fost şi nopţi cu greieri, şi dimineţi viscolite, au căzut ziduri şi s-au înălţat altele. Farmecul zonei şi istoriile cartierului nu puteau rămâne în afara copertelor. Aşa s-a născut, datorită filologului Gheorghe Parusi, o carte: “Bariera Vergului sau viaţa unui băiat de Bucureşti”. Scriitorul îşi aminteşte: “Peste drum de farmacie, pe partea cealaltă, era Biserica Parc Călăraşi, cu hramul Sfinţii Constantin şi Elena. Construcţia începuse în 1942, prin strădania doctorului Vasile Gomoiu, care conducea spitalul de copii din apropiere. Printre ctitori erau Elena şi Ion Antonescu. La începutul lui iunie 1946 s-a zvonit că la una dintre ferestrele bisericii încă neterminate s-a arătat chipul Maicii Domnului. S-a strâns lumea ca la urs, să vadă minunea”.
«Ţăranii vindeau legume, lapte şi brânză»
Parusi evocă şi clădirea emblematică din intersecţie. “Peste drum, pe colţ, se înălţa o clădire cu etaj, la parterul ei era un magazin, care a devenit Alimentară după 1948; lipit de Alimentară era cinema Vergului. «Ateneul şi cinema Vergu» puteai citi pe frontonul clădirii – prin nu ştiu ce minune a rămas acolo până în ziua de azi. «Ateneul» era mic şi înghesuit: dacă te aşezai pe la mijlocul sălii, aveai impresia că personajele de pe ecran dau să vină peste tine”. Regimul comunist a redenumit cinematograful “Munca”, în ton cu Piaţa Muncii şi, desigur, cu bulevardul Muncii (actualul bulevard Basarabia).
Şi scriitorul Stelian Tănase a copilărit în mahalaua Vergului, iar amintirile sale au fost aşezate în filele electronice ale blogului său.
“Cartierul a apărut în prelungirea uzinelor Malaxa, adesea pe terenuri cumpărate de patron şi date lucrătorilor să îşi ridice case în apropiere. Aici, odată, erau grădini de zarzavat. Drumul duce la Plătăreşti şi Olteniţa. Ţăranii – orăşenii de margine, mahalagiii, grădinarii bulgari ieşeau la Bariera Vergului cu legume, lapte şi brânză”.
La alimentara de la parterul Ateneului Vergu mai găseai, de prin ‘87-‘88, doar creveţi vietnamezi, ghiveci la borcan, napolitane “Carmen” (câteodată) şi stavrid congelat, la 13,50 lei kilogramul. Farmacia Nr. 46 a fost demolată la mijlocul anilor ‘80, fiindcă începuseră lucrările pentru Pasajul Muncii şi Magistrala Dristor 2 – Piaţa Victoriei. De altfel, din vara lui 1989 se ajunge la Piaţa Muncii cu metroul.
