Calendar ortodox 2022, 16 august. Sfinții zilei. Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache

15 august 2022 22:10

Sfinții Martiri Brâncoveni sunt prăznuiți la data de 16 august în calendarul ortodox. Sfinții Martiri Brâncoveni sunt între sfinții zilei cinstiți de credincioșii ortodocși, conform Calendarului ortodox 2022, pentru data de 16 august.

Sfinții Martiri Brâncoveni (icoană de Elena Murariu)

Calendar ortodox 2022, 16 august. Sfinții zilei. Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache

Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost urmaș al lui Matei Basarab și nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia s-a tipărit prima biblie în limba română. Rămas orfan de tată el a fost crescut de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino.

După moartea voievodului Șerban Cantacuzino, toți boierii l-au vrut domn pe tânărul Constantin și a fost uns voievod de către patriarhul de Constantinopol Dionisie IV Seroglanul și de mitropolitul Teodosie. Constantin Brâncobveanu, dăruit de Dumnezeu cu daruri alese, a condus țara 25 de ani, cu pricepere, blândețe, răbdare creștinească și înaltă priveghere. Vodă Constantin a avut grijă și a stabilit legături cu românii din Transilvania iar cu Moldova avea legături frățești, dar și cu toți ortodocșii aflați pe meleaguri caucaziene sau arabe sau în locurile sfinte de la Sinai, Ierusalim sau Muntele Athos.

În săptămâna patimilor a anului 1714, în urma uneltirilor boierilor români, sultanul Ahmed al III-lea, care era deja otrăvit de invidie pentru averea domnitorului român, l-a arestat prin viclenie pe Vodă Constantin, pe sfeșnicul lui de încredere Ianache Văcărescu și pe urmașii lui vodă de parte bărbătească Constantin, Ștefan, Radu și Matei, fii lui, dar și pe ginerii săi și i-a dus la Înalta Poartă, la Constantinopol. Acolo ei au fost supuși la nenumărate torturi, timp de patru luni, pentru a le da toate averile lui, pe care le credeau uriașe dar puține au găsit.

Astfel, după ce l-au torturat pe Vodă și pe copiii lui înaintea lui, în ziua în care împlinea 60 de ani, în ziua în care soția lui Marica își ar fi trebuit să-și serbeze onomastica, Sfântul Constantin Brâncoveanu și fii lui împreună cu sfetnicul Ianache și-au primit mucenicescul sfârșit. Drept mărturisitori lui Hristos, Vodă Constantin sfetnicul Ianache și copiii Constantin, Ștefan, Radu și Matei, îmbrăcați în cămăși albe, simple, au fost urcați pe eșafod în fața tuturor ambasadorilor occidentali acreditați la Înalta Poartă, au fost decapitați pe rând, Ianache, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, care era un copil de numai 12 ani, iar Vodă Constantin a fost obligat să privească fiind lăsat la urmă. Trupurile au fost aruncate în mare de unde au fost pescuite de creștini credincioși și înmormântate în insula Halchi.

Doamna Marica, fetele și ginerii lor, au fost trimiși în exil. În 1720 Doamna Marica, cu multă cheltuială a reușit să aducă moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu în biserica Sfântul Gheorghe Nou de la Kilometrul 0 din București, unde se află și acum. Sfântul Voievod martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi și cu credinciosul sfetnic, Ianache, au fost trecuți în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.

Troparul Sfinților Martiri Brâncoveni

Cel ce pentru dreapta credință și pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.