Castele bântuite din România. Cele mai sinistre mistere de la noi din țară
Românii sunt mari amatori de poveşti paranormale. De la Dracula începând, legendele cu strigoi au fascinat generaţii de-a rândul. În cadrul serialului nostru „Misterele României”, azi vă spunem istoria Conacului Bellu, dar şi povestea similară a Castelul Iuliei Hasdeu, de la Câmpina.
Povestea fantomei de la Conacul Bellu
În judeţul Prahova, în-tr-o pădurice de la marginea oraşului Urlaţi există o poieniţă mascată de stejari. Aici, se află cel mai frumos conac construit în secolul al XIX-lea în Ţara Românească şi care a fost reşedinţă de vară a familiei baronului Barbu Bellu. Acelaşi care a donat Bucureştiului terenul pe care se află azi cel mai mare cimitir din Capitală, care îi şi poartă numele.
Conacul Bellu ar fi bântuit
Conacul Bellu este o bijuterie arhitectonică şi, pe cât de încântător este, pe atât este de tainic, ceea ce îl face cu adevărat fermecător. Asupra Conacului Bellu planează de o bună bucată de vreme un mister. Se spune că ar fi bântuit de fantoma soţiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendeţi legitimi ai fostului ministru al Culturii şi Justiţiei Barbu Bellu.
Odette Ruffier era o franţuzoaică frumoasă, care a avut o viaţă destul de grea alături de George Bellu. Se spune că ar fi suferit îndelung din cauza infidelităţilor soţului ei. Această umilinţă ar fi chinuit-o toată viaţa, iar când a ajuns la 92 de ani şi a cunoscut sărăcia, Odette s-ar fi otrăvit. Legenda spune că, după moarte, sufletul franţuzoaicei s-ar fi întors la conac. Povestea stranie este cunoscută de toţi localnicii din zonă. Ei spun că şi ziua, şi noaptea în clădirea vechiului conac se pot auzi scârţâituri şi vaiete din pod, acolo unde cineva parcă se plimbă cu paşi când rari, când repezi. Uneori de acolo se aud şi bocănituri, de parcă cineva ar încerca să deschidă uşa... Dacă pentru sunetele ciudate din casă se găsesc şi explicaţii logice, nimeni nu poate şti de ce în preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul familiei Bellu este mereu o răcoare de-a dreptul sinistră, iar dinăuntru parcă se aud gemete care îţi dau fiori pe şira spinării.
«Templul Spiritist» de la Câmpina
Şi despre Castelul Iuliei Hasdeu de la Câmpina se spune că ar fi cel mai bântuit loc din ţara noastră. Templul de la Câmpina închinat Iuliei Hasdeu a fost locul de refugiu pentru Bogdan Petriceicu Hasdeu, după moartea unicei sale fiice, la doar 19 ani. Iulia Hasdeu a fost un copil-geniu şi tatăl ei o diviniza. La vârsta de 2 ani şi jumătate ştia să citească, la 4 ani scria, la 5 ani compunea primele poezii, la 8 ani trecea examenele de şcoală primară, iar la 11 ani termina liceul Sfântul Sava din Bucureşti. În adolescenţă, cunoştea trei limbi străine, franceza, germana şi engleza, scria poezii, piese de teatru şi poveşti.
Conform legendelor, noaptea, Iulia Hasdeu poate fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui său, iar în unele nopţi, bătrânul Hasdeu iese pe geam şi urlă ca un lup. Alţii mai povestesc: „la cântatul cocoşilor, domnişoara Iulia a ieşit pe terasa din stânga. Era îmbrăcată în rochie albă, avea flori de margarete în braţe şi părul prins în coc cu o stea. A doua zi dimineaţă, câteva fire de margarete au fost găsite de măturătorul de stradă lângă gardul castelului. Era în septembrie, margaretele dispăruseră demult”.
Edificiul a fost denumit Castelul Magului sau „Templul Spiritist de la poalele Carpaţilor” şi găzduia practicile oculte organizate de Hasdeu pentru a vorbi cu fiica sa moartă. Această construcţie, alături de cavoul familiei Hasdeu, din cimitirul bucureştean Bellu, sunt unicele temple spiritiste din lume.
