Cât costă, de fapt, greva profesorilor: „Pot să vă spun cât costă 8 ore de muncă?”
Antoaneta Luchian, o profesoară de muzică din Iași, susține că sistemul de învățământ din România are o problemă foarte mare la capitolul personal calificat de muncă, pentru că în ultimii ani, cel puțin, nivelul de pregătire de la titularizare a scăzut foarte mult.
Totodată, Sorin Haiduc, profesor de matematică și director de colegiu național în Arad, dezvăluie că posturile din învățământ ar putea fi ocupate de din ce în ce mai mult de personal necalificat.
Cât valorează opt ore de muncă dacă ești profesor
Mai mul Antoaneta Luchian spune că pentru a avea resursă umană de calitate în rândul cadrelor didactice este nevoie de un salariu motivant.
„Eu sunt în grevă asumată, semnată, particip activ la tot ce înseamnă acest demers pentru profesorii din România. Soțul eu este tot profesor, și el este tot în grevă, ne asumăm amândoi această meserie. În această perioadă nu ne luăm salariul.
Ne-am asumat acest protest. Cât costă o zi de grevă? Pot să vă spun cât costă 8 ore de muncă, 392 de lei, atât primesc eu. Atunci când spui că dialoghezi cu cineva, vii deschis la acest dialog sau măcar de pe poziții egale. În momentul în care încerci să ne păcălești, nici nu știu cum să spun...
Colegii mei spun că ce ne-a dăruit, ce ne-a propus guvernul până acum e ca și cum am fi tratați ca niște asistați social. E jignitor, pentru că noi am venit cu inima deschisă și până la urmă noi nu dorim doar salarii.
Ne dorim să avem demnitate, să putem să intrăm în clase cu capul sus, să ne facem meseria așa cum știm noi mai bine, despre asta e vorba, nu neapărat despre bani.
„Atunci când tu oferi foarte puțin, nu poți să atragi calitate”
Atunci când tu oferi foarte puțin, nu poți să atragi calitate. Dacă ne uităm pe raportul Ministerului Educației despre Învățământul Preuniversitar, sunt peste 200.000 de cadre didactice, din care 50% sunt peste 50 de ani. Acești oameni vor ieși din sistem în 10 ani.
Ce pui în loc? Cine vine să lucreze în stresul pe care îl avem, presiunea pe care o avem, pentru că până la urmă avem în mâna noastră viitorul țării. Vorbim despre copiii noștri, cei care vor fi viitorii oameni care vor produce în această țară.
Cine vine să lucreze pe 2500 de lei? Atunci dacă tu oferi puțin, primești puțin. Un absolvent de calitate nu va veni în Învățământ, vin cei care au vocație, care se formează pentru așa ceva, care se duc în liceele pedagogice și pentru asta se pregătesc.
Dar ceilalți? Ce facem? Gândiți-vă spre exemplu la un absolvent de informatică, de ce ar veni în Învățământ? El are opțiunea de a lucra în privat pe triplul acestei sume. Și atunci ce punem în loc? Despre asta este vorba, nu doar despre minimul pe economie, pe care toată lumea îl aduce în față.
Această demnitate se câștigă în momentul în care atragi calitate, resursă umană de calitate. Noi suntem aici pentru că ne-am asumat lucrul ăsta. Dar cine vine în locul nostru? Eu am 18 ani în Învățământ, probabil în următorii 10 voi fi ieșit din sistem. Cine îmi ia locul? Cine va preda nepoților, copiilor mei?
La titularizare este „prăpăd”
Am corectat în anii trecuți la examenele de titularizare. Nivelul de pregătire este foarte scăzut. În momentul în care citești teza, îți dai seama că acel om a fost în fața elevilor. Cineva l-a lăsat să treacă acolo, pentru că nu ai ce să pui în loc și va rămâne în fața elevilor.
Eu am 18 ani în Învățământ, toate gradele didactice date și acea gradație de merit care înseamnă 25% în plus și stau foarte bine: iau 4.500 de lei. Am și ore suplimentare. Soțul meu, care are doar gradul II, are până în 4.000 de lei, deci undeva la 3.500 de lei. N-avem rate, în schimb avem doi copii pe care trebuie să-i creștem.
Avem nevoie de formare, am trecut printr-o pandemie în care ne-am cumpărat toate sistemele, tot ce am avut nevoie. Am fost doi profesori care au predat, au fost doi copii în online, n-a venit nimeni să ne dea nimic. Până ni s-a dat, noi a trebuit să ne facem treaba.
Ne descurcăm cu banii pentru că n-avem pretenții foarte mari. Eu nu mă plâng, nu despre asta este vorba. Dar mă gândesc ce se întâmplă după ce eu voi ieși. Vin în cancelariile mele oameni de foarte bună calitate, tineri dornici și după un an sau doi pleacă. Mie îmi place ceea ce fac. E pasiunea mea și rostul meu de a fi”, a spus profesoara de muzică, la Digi24.
Problema este la nivel de sistem
Sorin Haiduc, profesor de matematică și director de colegiu național din Arad spune că în viitor, dacă nu se investește în educație riscăm ca în școli să rămână doar profesorii necalificați.
„Statul a tratat (greva) așa cum tratează sistemul de învățământ de foarte mult timp - cu indiferență, acesta e sentimentul pe care îl avem noi, cei care lucrăm în sistem. Greva poate că ar părea la prima vedere un protest pentru salarii, dar, de fapt, e un protest ca să atragem atenția asupra faptului că suntem tratați necorespunzător.
Este vorba despre demnitatea profesiei de dascăl. Problema este la nivel de sistem. Cred că lucrurile ar trebui să se schimbe radical din toate punctele de vedere...și legislativ. Cel puțin la nivelul județului Arad, anul trecut a fost primul an în care posturile didactice nu s-au ocupat în întregime și lucrurile merg din rău în mai rău.
Ne putem aștepta ca în anii următori din ce în ce mai multe posturi să fie ocupate de suplinitori necalificați și este tragic. Trebuie să fie luate măsuri cât se poate de repede”, a spus profesorul, potrivit aceleași surse.
