Ce frică mare au IT-iștii din România: „Mă fac zugrav”
Într-un domeniu odinioară sinonim cu siguranța locului de muncă, salariile generoase și flexibilitatea programului, din ce în ce mai mulți programatori români se trezesc brusc în afara jocului, cu CV-ul actualizat și inboxul gol. După valurile de concedieri care au început în 2023 și au continuat și în 2024, realitatea pieței de IT pare să fi intrat într-o nouă etapă – una mai dură, mai selectivă și, în unele cazuri, descurajantă, scriu cei de la Adevărul.

„Stau pe bară de cinci luni"
„Mai bine îmi iau salopetă și bocanci și mă fac zugrav”, mărturisește un fost angajat din tech pe Reddit, după luni întregi de căutări fără succes. Mesajul său nu este singular – zeci de comentarii vin din partea altor colegi de breaslă care au fost afectați de restructurări, proiecte anulate sau pur și simplu de scăderea cererii pentru anumite specializări.
Dacă în urmă cu doar câțiva ani IT-ul părea un tărâm al făgăduinței – cu oferte multiple în inbox, headhunteri insistenți și interviuri programate aproape automat – acum lucrurile s-au schimbat vizibil. Odată cu reducerea bugetelor de digitalizare și eficientizarea internă a companiilor, oferta de joburi s-a diminuat, iar competiția a devenit acerbă.
„Stau pe bară de cinci luni. Am experiență, dar majoritatea joburilor sunt fie pentru juniori plătiți modest, fie pentru seniori cu cerințe imposibile”, povestește un alt IT-ist. Alții aleg să refuze compromisuri: „Nu vreau să scad sub 8.000 de euro pe lună, altfel nu are rost să mă întorc în birou”.
„Mai bine curaj spre șantier decât epuizare emoțională în așteptarea unei oferte”
Unii iau în calcul reconversia profesională, chiar dacă în glumă: zugrav, șofer, electrician sau muncitor în construcții. „Mai bine curaj spre șantier decât epuizare emoțională în așteptarea unei oferte”, comentează cineva. „Un zugrav bun câștigă acum mai bine decât un IT-ist pe contract project-based. Și o face legal sau la negru, dar oricum mai repede”, adaugă altul, cu un realism dureros.
Desigur, nu lipsesc nici vocile ironice sau critice. „Spune-mi că n-ai dat niciodată cu glet, fără să-mi spui că n-ai dat cu glet”, vine replica unui utilizator către un programator tentat de munca fizică. Dar, dincolo de sarcasm, se simte o realitate pe care industria IT din România o evită să o recunoască pe deplin: nu toți specialiștii sunt indispensabili, nu toate skillurile sunt căutate, iar o carieră digitală nu mai este automat un bilet spre stabilitate.
Pentru unii, soluția pare să fie plecarea din țară. „Aplic de un an în UK, fără rezultat concret. Mă gândesc să mă întorc”, spune un român stabilit în străinătate. Alții speră în „relocări” profesionale – de la programare spre agricultură, curierat sau meserii tehnice care oferă un venit sigur și o piață mai puțin volatilă.
Nu în ultimul rând, apar întrebări mai profunde despre viitorul acestei industrii. Este IT-ul o bulă care se dezumflă lent? Sau doar o piață aflată într-o etapă de maturizare, în care stabilitatea nu mai vine „la pachet” cu diploma sau experiența?
Până se clarifică răspunsul, un lucru e sigur: mulți dintre cei care au trăit visul digital românesc se trezesc acum într-o realitate în care nici liniile de cod, nici diplomele nu mai garantează un loc la birou. Iar salopeta și bocancii nu mai par, pentru unii, o glumă atât de absurdă.