Cine e, de fapt, artistul român îndrăgit care a devenit cerșetor: „Noroc că nu mai am mult de trăit”
Povestea tristă a unui bătrân, care cântă la nai într-o zonă foarte cunoscută a orașului, a ieșit de abia acum la iveală. Identitatea lui nu fost cunoscută până acum.
Jurnaliștii de la BZI au aflat că bătrânul este Paul Gherman, acum în vârstă de 85 de ani, un cunoscut muzician din Iași. El povestește că nu prea i-a plăcut școala, dar că, în schimb, muzica a fost marea pasiune a vieții sale. El a învățat să cânte la mai multe instrumente, dar naiul rămâne preferatul său.
Deși are o pensie foarte mică, Paul nu cântă pentru bani ci pentru a-și aminti de vremurile în care era sufletul petrecerilor.
Are foarte multe probleme de sănătate și dureri mari, dar nu se plânge. Le mulțumește de sute de ori celor care-i întind o mână de ajutor. Oamenii nu trec nepăsători pe lângă el, unii se opresc doar pentru a-i asculta muzica, alții îl răsplătesc cu bani, mai scrie sursa citată.
„Norocul meu știi care-i? Că nu mai am mult de trăit, așa că îmi ajung bănuții pe care-i mai strâng din ce îmi dă lumea. Am 86 de ani, n-am niciun dinte, la ochiul drept am cataractă, la urechea stângă am timpan din plastic, am un umăr, o mână și un picior rupt, deci aș putea spune că sunt făcut din bucăți. Dar la vârsta mea încă mă mai țin”, mărturisește bătrânul.
„Noi am tras în piept statul cu banii, el pe noi cu pensia”
Artistul a făcut mulți ani din muzică, mai ales pe la nunți, dar recunoaște că nu a plătit la stat pentru pensie din ei. Acum, se luptă cu sărăcia, dar nu a renunțat la marea lui pasiune.
„Nașa mea de botez m-a sfătuit să mă duc la o școală de meserii, dar eu am ales conservatorul, pentru că știam că pot mai mult. Am făcut bani la viața mea din muzică, cu acordeon, saxofon și clarinet.
Mi-am cumpărat casă cu banii făcuți la nunți și nu am dat nimic la stat. Știi care-i treaba cu muzicanții? Noi am tras în piept statul și el ne-a tras în piept cu pensia, deci pot să spun că suntem chit.
Cu toate astea, am o pensie frumușică, cu care mă descurc, așa că nu am motive să mă plâng, în comparație cu majoritatea dintre colegii mei care au murit înainte să prindă pensia.
Am făcut și școală la viața mea, am terminat conservatorul, deci am fost muzicant cu diplomă și de asta mai vin aici din când în când, vreau să mai aud cum suna tinerețea mea și să-mi aduc aminte de vremurile bune, când singura mea problema era că aveam prea multe petreceri”, destăinuie Paul, cersetorul muzician din Iași, cu nostalgie.
