Cum vrea Uber să fie reglementat în România
Compania americană Uber și-a făcut dușmani pe tot globul în rândul operatorilor de transport pe care îi concurează. Totuși, serviciile Uber sunt extrem de apreciate la nivel mondial, ceea ce demonstrează că e total neproductiv să pui piedici unor soluții inovatoare. În România, serviciile de tip ridesharing nu au o reglementare clară, dar iată ce soluții au chiar cei de la Uber pentru a putea activa într-un cadru legal!
În România, servicii precum cele oferite de Uber nu au o reglementare clară, dar nici nu sunt o prioritate pentru autorități. În ciuda șocului resimțit de industria transporturilor de persoane în regim de taxi odată cu intrarea pe piață a serviciului uberX, guvernanții nu au simțit nevoia să intervină și să acopere golul legislativ. Hulită de toată lumea care activează în industrie, compania Uber e singura care a făcut ceva în direcția reglementării serviciilor pe care le oferă.
„Ne-am adresat tuturor miniștrilor transporturilor și ai comunicațiilor de până acum și le-am prezentat modele din alte țări, cum e organizat un serviciu ca Uber în acele țări. Toată lumea s-a arătat foarte deschisă, însă problema nu a fost niciodată o prioritate, pentru nimeni. Nu am primit vreun semnal că cineva e pregătit să-și asume o misiune de reglementare”, spun reprezentanții Uber Systems România.
În mai multe state europene, autoritățile au reglementat deja serviciile Uber ca serviciu de transport sau au considerat Uber o entitate care intermediază un serviciu de transport.
În Marea Britanie, serviciile precum Uber funcționează sub denumirea de Private Hire. Companii private de transport realizează curse cu închiriere de șoferi și mașini, activitate care se desfășoară în baza unei licențe care e înnoită o dată la cinci ani. În Londra, TfL, autoritatea de transport a capitalei Regatului Unit, a refuzat prelungirea licenței pentru Uber London Limited, pe motiv că „abordarea Uber demonstrează o lipsă de responsabilitate în legătură cu o serie de aspecte care au implicații în ceea ce privește securitatea și siguranța publică”. Uber a contestat în instanță refuzul prelungirii licenței pentru motivele invocate, iar primul termen al procesului va fi în luna aprilie 2018. Până atunci, serviciile Uber pot continua.
În Franța, Uber a fost inclusă la categoria VTC – Voiture Touristique – mașini turistice cu șofer.
În urma unui conflict între companiile de taxi din Barcelona și serviciile de ridesharing, Curtea Europeană de Justiție va decide pe 20 decembrie 2017 dacă Uber este un serviciu de transport sau un serviciu care pune la dispoziție o tehnologie care conectează pasageri cu oameni care au mașini personale. Indiferent de decizia Curții Europene de Justiție, statele membre UE vor avea libertatea să reglementeze cum dorește serviciile prestate de companii precum Uber.
Însă, poate cel mai interesant mod de reglementare vine din Lituania, unde Parlamentul din acest stat a emis o lege, la 27 septembrie 2016, care amendează Codul Rutier. Amendamentele aprobate definesc și regelementează serviciile de ridesharing și recunosc două tipuri de activități economice. Pentru a descrie activitatea de ridesharing, legislatorii au ales sintagma „transportul pasagerilor cu autoturisme private contra cost”. Legea stabilește că serviciul poate fi furnizat pe baza unui contract scris încheiat cu pasagerul sau atunci când transportatorul și pasagerul sunt de acord asupra serviciului prin intermediul organizatorului transportului de călători.
Pentru a descrie entitățile care asistă sau intermediază serviciul, se folosește termenul „organizator de transport de călători”. Legea recunoaște existența unei persoane fizice sau juridice care organizează transportul de pasageri sau care creează condiții tehnice și organizatorice pentru transportator și pasager să se pună de acord asupra termenilor serviciilor de ridesharing.
Exemplul lituanian este modelul pentru care Uber ar opta în România, însă, cel puțin la nivel declarativ, compania e dispusă să discute cu autoritățile și alte metode de reglementare.
Legea specifică și noi obligații și responsabilități atât ale furnizorilor de servicii, cât și ale autorităților:
Transportatorul, care deține în mod legal un autoturism și care îndeplinește cerințele generale ale autovehiculelor, este autorizat să furnizeze servicii de ridesharing numai după depunerea declarației privind activitatea intenționată către instituția municipală. Autorizația este considerată eliberată în ziua următoare datei depunerii cererii.
Municipalitățile sunt responsabile pentru emiterea și administrarea autorizațiilor. Legea prevede lista condițiilor în care acestea pot fi suspendate sau anulate. Autorizația poate fi suspendată atunci când transportatorul încalcă cerințele stabilite în Normele aprobate de Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor sau când vehiculul utilizat nu mai îndeplinește cerințele stabilite. Termenul de remediere a defectelor nu trebuie să fie mai scurt de 30 de zile. Autorizația poate fi anulată în cazul în care transportatorul transferă mașina declarată către o altă persoană, când se dovedește că transportatorul a furnizat date false pentru a primi autorizația sau când defectele care au determinat suspendarea nu sunt eliminate in perioada stabilită.
Transportatorul care furnizează servicii de ridesharing sau Organizatorul transportului de călători sunt obligați să transmită autorităților de reglementare contractele sau datele privind acordurile (în cazul în care vorbim de servicii intermediate prin aplicații.
Organizatorul transportului de călători are responsabilitatea de a asigura că serviciile de ridesharing sunt asigurate în conformitate cu cerințele legale.
Transportatorul este obligat să transmită Inspecției Fiscale de Stat informații cu privire la veniturile obținute din activitatea de ridesharing poate împuternici Organizatorului transportului de călători să furnizeze aceste date în numele său.
