De ce a luat-o de nevastă Nicolae Ceaușescu pe Elena lui Briceag
Destinul a vrut ca femeia care a marcat în modul poate cel mai nefast istoria noastră să se nască și să moară în același județ, Dâmbovița. Între Petrești, satul în care a văzut lumina soarelui, și Târgoviște, locul unde a fost executată în ziua de Crăciun a anului 1989, sunt circa 40 de kilometri.
Timpul scurs între 7 ianuarie 1919 și 25 decembrie 1989 i-a oferit marea șansă ca vreme de mai bine de 50 de ani să înțeleagă mersul lucrurilor de la București. Adică exact locul ”de unde răsare soarele”. Aici și-a cunoscut marea iubire a vieții, aici a cochetat cu mișcarea comunistă și tot aici a intrat în rândul lumii. Apoi a venit mai întâi vremea în care ”s-a îndrăgostit” de chimie, o materie de care nici nu apucase să audă în cele doar patru clase primare absolvite la ea acasă. Asta nu a împiedicat-o însă să patenteze metodele prin care să devină academician și om de știință de largă respirație intelectuală (un Gabriel Oprea și toată șleata doctorilor prefabricați din ultimii ani o pot invoca drept model în a păcăli sistemul, deși metodele lor au diferit de ale ei, ținînd pasul cu vremurile). În cele din urmă a intrat foarte bine în pielea celei care veghea la sănătatea ”tovarășului”, o veritabilă ”cloșcă”.
După 25 decembrie 1989 s-a născut și cea de ”a doua Elena Ceaușescu”, femeia de moravuri ușoară. Cât timp fusese ”prima tovărășă” a țării așa ceva ar fi de neconceput. După moartea sa lucrurile s-au schimbat. Oare de ce? Cine și-a dorit să o transforme dintr-o femeie puternică într-o curvă pe cea care alături de soțul ei condusese destinul românilor vreme de aproape un sfert de veac? Click.ro a stat de vorbă cu istoricul și psihologul Lavina Betea despre acest subiect. Lavinia Betea e cea a realizat recent un documentar difuzat de televiziunea națională despre Elena Ceaușescu și a coordonat un amplu proiect științific dedicat vieții lui Nicolae Ceaușescu, concretizat în apariția a trei volume de specialitate, excelent primite de marele public.
”Scenarita” de până în 1989 nu a identificat-o ca fiind o femeie de moravuri ușoare
În primul rând trebuie spus celor ce nu au trăit acea perioadă și reamintit celor care au traversat-o, în mai mare sau mai mică măsură, că în ”Epoca de Aur” nu a existat un asemenea scenariu. ”Scenarita” era și atunci la modă și Elena Ceaușescu era desigur subiect de cancanuri. Cele mai multe se plasau în faza în care tot ceea ce se întâmpla rău în țară i se datora, din cauza influenței sale nefaste. Nimic însă despre moravurile ei (nu la fel stăteau lucrurile atunci când venea vorba despre mezinul familiei Ceaușescu, Nicu). În epocă însă Elena Ceaușescu devenise de temut de o bună bucată de vreme, având pîinea și cuțitul tuturor promovărilor către ”marele cioIan” al orânduirii socialiste multilateral dezvoltate.
Ea era responsabilă de soarta cadrelor de partid și de stat. Ca atare, atrage atenția Lavinia Betea, mulți înțelegeau să se lingușească și să se coboare mai mult decât le-ar fi cerut-o protocolul vremii. Or, mulți dintre cei care au rămas în preajma Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu au încercat să-și justifice rămânerea în sistem până la capăt dând vina pe soția dictatorului, și nu pe slăbiciunile lor. ”A fost un act de răzbunare din partea lor peste timp, încercând astfel să-și explice și lor, și nouă, într-un fel de ce s-au agățat de pozițiile lor, de ce s-au umilit deseori mai mult decât era cazul. Iar în opinia publică explicațiile au prins. Există un mit în psihologie, cel al lui Adam și al Evei. Adam e băiatul cel bun, integru, pe când Eva e cea care-l duce în păcat. Nimeni nu se întreabă de ce Adam nu rezistă ispitei, de ce nu-i arde două palme femeii care încearcă să schimbe armonia supremă. Pur și simplu lumea se împarte, și nu de ieri, de azi, în bine și în rău. Bărbatul e asociat de multă vreme ideii de bine. Cealaltă opțiune nu e greu de ghicit”, afirmă istoricul Lavinia Betea.
Ea atrage atenția că inclusiv familia din partea lui Nicolae Ceaușescu au construit din plin această tendință. Ipoteza prostituției, susținută după 1990, a venit și din partea unuia dintre frații lui Ceaușescu, Andruță, care din boza acuzațiilor în procesul foștilor nomenclaturiști nu a pregetat să-și învinuiască fosta cumnată, în primăvăra lui 1990, nu doar de tragedia familiei, ci de rolul fatal pe care-l jucase Elena în tragedia națională a deceniilor scurse între 1965 și 1989.
Andruță Ceaușescu, fratele mai mic al lui Nicolae, a lansat primele semne de întrebare
Andruță Ceaușescu a povestit printre altele ziariștilor o întâmplare din anii războiului, când, spunea el, dorind să-și viziteze viitoarea cumnată, care locuia cu cumnata ei, Adela, într-o cameră închiriată în București, le-ar fi găsit pe amândouă petrecând dezbrăcate în compania unor soldați germani. Au trecut anii și nepoatei lui Nicolae Ceaușescu, Mihaela Ceaușescu-Moraru, conferențiar universitar și unul dintre puțini reprezentanți ai familiei care au vorbit deschis despre familia sa, i-a fost atribuită afirmația conform căreia și-ar fi auzit mama spunându-i soțului ei, Marin, fratele mai mare a lui Ceaușescu – cel care a fost găsit mort în decembrie 1989 în Misiunea Economică a României de la Viena, că poate ar fi fost mai bine pentru țară s-o fi ținut pentru el pe Elena Ceaușescu.
S-a vorbit și despre o posibilă legătură dintre ea și diverși alți bărbați din preajma sa. Cum ar fi fost un oarecare Ioan Ursu, coordonatorul Programului nuclear al României prin anii ”70, care-și permitea intimități cu ”prima tovărășă” în public, ajutând-o să urce sau să coboare din diverse mijloace de locomoție, prilej cu care o atingea în public, în locuri dintre cele mai sensibile. La sesizarea aghiotantului care o însoțea pe Elena Ceaușescu, cum că asemenea lucruri nu sunt permise, acesta ar fi replicat cu o replică des gustată și azi mai ales de publicul masculin. Or, un asemenea scenariu nu are cum să reziste pentru nici o persoană echilibrată, ținând cont de argumentul bunului simț, dar și de existența altor moravuri în urmă cu mai bine de patru decenii. S-a vorbit și despre relația dintre Elena Ceaușescu și medicul familiei, Abraham Schechter. Acesta din urmă era medicul personal al familiilor Ceauşescu şi Drăghici încă din anii ”50. Există informații certe că Securitatea, prin direcţia a VIII-a (predecesoarea direcţiei a V-a de pază a demnitarilor din anii ’80) crease o agentură din medicii care răspundeau de sănătatea nomenclaturii comuniste, întocmind dosare pentru fiecare dintre aceştia, inclusiv pentru Nicolae Ceauşescu. Nereuşind să-l racoleze pe doctorul Schechter, Securitatea a exercitat presiuni pentru a-l schimba.
Dar intervenția directă a Elenei Ceauşescu a făcut ca această incercare să eșueze. În cele din urmă, însă, Schechter nu a mai cedat presiunilor și a decis să se sinucidă, aruncându-se de pe acoperișul Spitalului de Urgență din București în dimineaţa zilei de 14 martie 1973. Cert e că Nicolae Ceaușescu i-a convocat a doua zi pe toți colaboratorii apropiați și a decis eliminarea din sistem, cel puțin temporară, a unor generali de securitate, pe care i-a acuzat, conform stenogramei care atestă acest lucru, că lucrează la dosare pe care ”Partidul nu le-a cerut niciodată”. Printre capetele căzute s-au numărat și cele ale generalilor de Securitate Ioan Stănescu și Nicolae Pleșiță, adică exact cei care după 1990 nu au obosit în a o redescrie pe Elena Ceaușescu în ipostaza de femeie care nu-și inhiba pornirile sexuale. De peste ocean, mult mai devreme, un lucru similar încercase și general Ion Mihai Pacepa, cel care a povestit cum el însuși (sic!) îi aducea casete cu ”subiecte sexuale”, în care ”actorii” erau nimeni alții decât membri ai Comitetului Central al Partidului ce făceau amor cu propriile neveste.
Cum s-a scris istoria unei femei de la țară cu doar patru clase
Uan peste alta, se împlinesc în 2016 opt decenii de la ”descălecatul” la București al Elenei Petrescu, Ceaușescu – după căsătoria din decembrie 1947, cu Nicolae Ceaușescu. Avea 17 ani când a ajuns în capitală, unde fusese chemată de fratele ei mai mare, Gheorghe Petrescu, zis și Gogu. Acesta din urmă era conștient că o așezare anonimă și azi, Petreștiul, nu avea ce să le ofere, deși părinții nu erau totuși prea săraci. Lăsau în urmă o viață banală și porecla de ”Briceag”, pe care o primise ca urmare a faptului că tatăl lor, Nae Petrescu, deschisese în propria casă o prăvălie unde vindea gaz (petrolul folosit în epocă pentru lămpilede iluminat nocturn), sare, zahăr, ață, cuie, ace și desigur, bricege, o marfă pare-se foarte apreciată pe piața locală.
Lavinia Betea crede că referințele locale despre Elena Petrescu-Ceaușescu sunt azi estompate, întrucât sunt transmise la a treia generație. ”Se spune despre ea că era o fată frumoasă și la locul ei. Se ducea la bal și nu ieșea cu nimic în evidență”, susține cea care împreună cu Cristian Diac, Florin-Răzvan Mihai și Ilarion Țiu au realizat între 2012 și 2015 o excelentă trilogie dedicată vieții lui Nicolae Ceaușescu. În primul volum al lucrării, cel intitulat ”Ucenicul partidului” autorii cred că Elena Ceaușescu a trăit vremuri frumoase la ea în sat, păstrate în memorie cu sfințenie. Faptul că până la moarte a păstrat în propria garderobă fota costumului de sărbătoare local poate fi un excelent argument în favoarea acestei idei. Ceea ce e însă sigur este că la ea acasă Elena a lui Briceag nu a reușit să treacă mai sus de clasele primare. Și nici astea cu brio, mărturie stând propriile rânduri scrise în autobiografia din 1949, înaintată partidului (textul a fost lăsat așa cum a fost scris): ”Elena Ceaușescu (Petrescu) mam născut în comuna Petrești, Dâmbovița, în anul 1919 la 7 ianuarie. Părinți se numesc Nae și Alexandrina ocupația agricultori avere 4 hectare de pământ și casă de locuit, în tre ani 1926 – 1930 am făcut școala primară unde mam născut. În anul 1936 am venit la București, am intrat ca ucenică la fabrica Lantex. în urma unei acțiuni am fost concediată...”.
Ce nu face omul pentru marea sa iubire?!
La București, Elena Petrescu a devenit ucenică într-o fabrică de confecții, dar a intrat repede în contact și cu mișcarea comunistă, interzisă în epocă. ȘI asta i se trage tot de la Gogu Petrescu, cel care fusese arestat în 1935 pentru simpatiile sale politice. Lenuța s-a atașat foarte repede de familia fratelui său, legând o prietenie frumoasă cu viitoarea sa cumnată, Adela. Și tot datorită simpatiilor politice ale fratelui avea să-și cunoască și viitorul soț, pe Nicolae Ceaușescu.
Lavinia Betea și colegii săi resping varianta care avea să facă epocă până acum un sfert de veac, conform căreia viitorul cuplu ce avea să conducă destinele țării vreme de aproape 25 de ani s-au cunoscut cu ocazia manifestație de la 1 mai 1939, organizată în epocă drept cel dintâi 1 mai muncitoresc din România. Peste ani propaganda comunistă trucase o fotografie a evenimentului, strecurând figurile celor doi, ale Elenei și ale lui Nicolae Ceaușescu, printre manifestanți. Dar Betea și colegii săi precizează că la 1 mai 1939 a avut loc doar o manifestație a breslelor pusă la punct de ministrul Muncii de la acea oră, Mihai Ralea, și dedicată Regelui Carol al II-lea. Toții participanții au fost selectați și controlați cu grijă, inclusiv de Siguranța Națională, iar la marșul final, petrecut sub ferestrele Palatului Regal, participanții aveau să-l salute, inclusiv cu însemnul fascist, pe regele epocii, Carol al II-lea, ieșit în balcon.
În vara aceluiași an, 1939, s-a petrecut însă cu siguranță, momentul întâlnirii celor doi Ceaușești. În 13 august 1939 breasla lucrătorilor din industria textilă, pielărie și încălțăminte a organizat o petrecere câmpenească în Parcul Veseliei din cartierul Ferentari. Printre muncitori erau prezenți și agenți ai Siguranței, mai ales că evenimentele de la Grivița din 1933 erau încă prezente în memoria contemporanilor. Starea de spirit a proletariatului era sub lupă. Conform rapoartelor, din cei 1.000 de participanți cei mai mulți erau evrei. În programul serbării era inclus și un concurs de frumusețe, urmând a fi aleasă ”Regina Muncii” din Parcul Veseliei. Câștigătoare urma să fie desemnată tânăra care reușea să vândă la fața locului cele mai multe cărți poștale. Pe aceste cărți poștale comuniștii n-au ratat ocazia de a scie declarații de adeziune la mișacrea lor, dar și cereri de eliberare a tovarășilor închiși. Printre cei prezenți și implicați în acțiune s-a numărat și Nicolae Ceaușescu, membru al comisiei centrale a tineretului comunist.
Care a îmbinat utilul cu plăcutul și a tras toate sforile pentru ca aleasa inimii sale, fosta Elenă a lui Briceag, să devină ”Regina Muncii”. Cu ajutorul financiar al unchiului lui Ion Iliescu, succesorul lui Ceaușescu la putere de după 1989, Eftimie Iliescu, măcelar de meserie, Ceaușescu a reușit să cumpere un număr suficient de mare de cărți poștale pe care le-a trecut în contul alesei inimii sale. Romantismul momentului a fost depășit, notează agentul Siguranței prezent la fața locului, întrucât și câștigătarea, și Nicolae Ceaușescu au ținut să ia cuvântul în fața confraților lor și ”să mulțumească proletariatului conștient de eforturile făcute pentru apărarea libertății și a martirilor clasei muncitoare”. Toate acestea i-au atras tânărului Ceaușescu, aflat deja în atenția Siguranței, o condamnare în contumacie, condamnare care avea să fie pusă în practică între iulie 1940 și august 1944, în diferite lagăre și pușcării.
Povestea de iubire cu Nicolae Ceaușescu a fost rescrisă în anii comunismului
Dar zăbrelele nu aveau să oprească povestea de dragoste a celor doi tineri. Pur și simplu Elena a lui Briceag a mers la Jilava să-și viziteze iubitul. La rândul său, în ciuda interdicției partidului, care veghea asupra purității membrilor, Ceaușescu, amorezat până peste cap, a acceptat să-și vadă iubita. Ba chiar au pus la punct un plan prin care au reușit să se vadă și să profite de câteva ore bune de intimitate sub nasul paznicilor. Cum? Au inventat necesitatea unui drum al deținutului la dentist, sub pază. Pe drum însă gardianul a fost mituit și în loc de stomatolog cei doi au ajuns la o casă conspirativă a partidului, unde Nicolae și Elena și-au spus toate ofurile din lume, în timp ce gardianul aștepta tacticos afară.
Ironia sorții a făcut ca cele întâmplate să fie aflate de conducerea partidului, în urma unui denunț al unui alt membru de partid, Ilona Papp, viitoarea Ileana Răceanu, mama diplomatului Mircea Răceanu, ultimul român condamnat în contumacie la moarte de Nicolae Ceaușescu, în 1989, pentru ”trădarea idealurilor comunismului”. Ironia sorții face ca Ilona Papp să-și fi născut fiul în pușcărie, iar soțul ei, Grigore Răceanu, tatăl vitreg al puștiului, să fi semnat peste ani, așa numita ”Scrisoare a celor șase”, prin care i se aduceau o serie de reproșuri cuplului Ceaușescu în ultimele sale luni de domnie!
Cert este că povestea s-a repetat de mai multe ori, ”logodnicii” repetând seria întâlnirilor amoroase de mai multe ori. Atunci când partidul a aflat însă a luat imediat măsuri: Elena Ceaușescu a fost suspendată din funcția de conducere pe care i-o încredințase partidul, în timp ce iubitul a trebuit să-și pună serios cenușă în cap.
Ceea ce se mai știe e că există perioade lungi între anii 1939 – 1944 când Elena Ceaușescu a stat fără serviciu. Și nimeni nu știe din ce a trăit, căci nefiind membră de partid nu se putea bucura de sprijinul financiar oferit de tovarăși. Lavinia Betea nu crede însă în varianta femeii cu ”experiență sexuală” a Elenei Ceaușescu. ”Ea a fost o nevastă ideală, crede istoricul menționat. O cloșcă perfectă. Încerca, mai ales în ultimii ani, să-l protejeze în felul ei de lucrurile care i-ar fi agravat starea de sănătate, Ceaușescu fiind suferind printre altele și de hipertensiune și de diabet. Tocmai de aceea alegea să nu i se spună totul. Elena Ceaușescu a fost ecoul lui Nicolae Ceaușescu.”
Mai există un episod aparte al vieții lor de cuplu, cel consumat în decembrie 1947 când Elena și Nicolae Ceaușescu s-au căsătorit. Civil, fără preot. Ea era însărcinată cu Valentin Ceaușescu în șapte luni. Au sărbătorit evenimentul cu o sticlă de țuică și un kil de brânză, țară aflându-se în plină criză după război și după intrarea trupelor sovietice în România. Iubirea lor continua, în paralel cu noua morală comunistă
Rolul de ”cloșcă” reiese chiar și în ultima lor zi de viață comună, în cazarma din Târgoviște unde au primit sentința condamnării la moarte. ”Am luptat împreună, murim împreună”, au răsunat profetic unele dintre ultimele fraze rostite de Elena a lui Briceag, fostă Petrescu, intrată definitiv în istorie drept Ceaușescu.
