Din şpaga lor puteţi da mai mulţi bani mamelor!
Când vine vorba de omul de rând, niciodată nu se găsesc bani. Nu sunt bani pentru spitale şi nici pentru şcoli. Acum, că deputaţii au adoptat proiectul de lege care prevede creşterea indemnizaţiei pentru mame, Guvernul susţine că nu are fonduri pentru majorare. Ce-ar fi dacă s-ar recupera integral prejudiciul din dosarele de mare corupţie? S-ar găsi bani şi pentru mame?
Vestea bună este că deputaţii au adoptat miercuri proiectul de lege care prevede majorarea indemnizaţiilor mamelor. Vestea proastă e că Guvernul susţine că nu are bani să le plătească, rămânând să vedem ce se va întâmpla, în cazul în care preşedintele Klaus Iohannis va promulga legea.
Că nu sunt bani ştim. Asta ni se spune mereu, deşi de furat se găsesc întotdeauna. Click! vă propune un exerciţiu simplu de imaginaţie. În ultimul an, marile cazuri de corupţie, în care au fost implicate nume sonore, miniştri şi politicieni de top, au făcut vâlvă uriaşă. Gândiţi-vă că, numai anul trecut, în dosarele trimise de DNA în judecată s-au dat mită 431 de milioane de euro. A spus-o chiar şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, la bilanţul din februarie.
„De multe ori, sumele care se dau mită sunt obţinute prin evaziune fiscală, delapidare sau alte infracţiuni”, a spus-o tot şefa DNA, care a mai precizat că instituţia pe care o conduce a instituit, în 2015, măsuri asiguratorii de aproape o jumătate de miliard de euro.
Dacă luăm în calcul doar patru cazuri mari, în care s-au furat: cazul Microsoft, EADS – 180-200 de milioane de euro, cazul Marian Vanghelie – 30 de milioane de euro, cazul retrocedării pădurilor – 300 de milioane de euro şi cazul despăgubiri ANRP – 215 milioane de euro, adunăm dintr-un foc 745 milioane de euro şpagă. În schimb, pentru mame n-ar trebui decât 210 milioane de lei pe anul în curs (adică 45 de milioane de euro) şi 850 de milioane de lei, pentru 2017 (adică 185 de milioane de euro). La un calcul simplu, din şpăgile date doar în cele patru dosare amintite am acoperi patru ani!
Ce modificări aduce noua lege
Aşadar, calculul indemnizaţiei se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.De asemenea, în situaţia în care decide să se întoarcă în câmpul muncii, părintele va primi un stimulent de inserţie în cuantum lunar de 50% din indemnizaţia minimă stabilită – indemnizaţia minimă este de 85% din salariul minim brut pe ţară garantat în plată. Proiectul mai prevede că persoanele care timp de doi ani au realizat minimum 12 luni venituri, supuse impozitului vor beneficia de concediu pentru creşterea copilului timp de doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. De asemenea, nivelul indemnizaţiei lunare se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.
Uite cum e în alte ţări europene!
- Austria - primele 16 săptămâni sunt plătite cu 100%, apoi concediul poate dura între 1 şi 3 ani; procentul din salariu scade odată cu creşterea duratei, dar se ajunge la o indemnizaţie medie de 436 euro pentru durata maximă.
- Belgia - 15 săptămâni de concediu maternal, din care primele 30 de zile sunt remunerate cu 82% din salariu, respectiv 75% ulterior.
- Bulgaria - un an de concediu cu 100% din salariu, urmat de un al doilea an în care se oferă salariul minim pe economie.
- Cehia - 28 de săptămâni cu 70% din salariu; concediul de creştere a copilului se poate lua până la vârsta de patru ani a acestuia, când indemnizaţia lunară scade sub echivalentul a 200 de euro.
- Franţa - 16 săptămâni (100%); 26 de săptămâni (100%) pentru mamele aflate la al treilea copil.
- Germania - 14 săptămâni (100%), urmate de 12-14 luni cu 67% din salariu, dacă procentul nu depăşeşte 1.800 de euro pe lună.
- Italia - 22 de săptămâni (80%), urmate de maximum 44 de săptămâni de concediu fără plată pentru ambii părinţi.
- Norvegia - 56 de săptămâni (80%) sau 46 de săptămâni (80%).
- Polonia - 16-18 săptămâni (100%).
- Marea Britanie - 52 de săptămâni, din care primele şase cu 90% din salariu, iar următoarele, cu o indemnizaţie fixă de 123,06 lire pe săptămână.
- Olanda - 16 săptămâni (100%), plus 26 de săptămâni fără plată.
