EXCLUSIV E forfotă mare în vii, a început culesul! Psiholog sătul de online, refugiat la cules de struguri pe Dealul Istrița: «Am venit aici să îmi aduc aminte de vremurile copilărie»
Pe Dealul Istriţa, în Năenii de Buzău, la graniţa cu Prahova, un pâlc de localnici a ieşit la muncă. Printre ei, mamaie Eugenia, culegătoare cu state vechi de peste 50 de ani, şi Vlad, psihoterapeut online, venit de plăcere. Alături de alţi 15 localnici muncesc de dimineaţă de la 7.00 să strângă ciorchinii de Merlot. Reporterul Click! şi-a petrecut ziua cu ei!
Comuna Năeni se află pe versantul sudic al dealului Istriţa, în vestul judeţului Buzău, la aproape 100 de kilometri de Bucureşti. Zona a fost până în 1989 un mare centru viticol, dealurile erau pline de vii.
„Peste tot erau doar struguri şi butaci de vie. Acum sunt dealuri sterpe. Ici-colo, mai sunt câteva vii care ţin steagul sus, ţinute cu multă muncă şi efort”, ne spune resemnat localnicul Ilie Drăgoi. Are şi via lui, dar s-a băgat şi şef mare peste culegătorii de la „1000 de chipuri”, una dintre cele mai mari crame din zonă.
«Aici îmi aduc aminte de vremurile copilăriei»
Risipiţi printre rânduri cu ciorchini, oamenii care adună strugurii se bucură că nu plouă şi soarele îi ajută să culeagă liniştiţi strugurii.
„Eu lucrez în Cluj şi am venit acasă, la Năeni, în concediu. Sunt sătul de lumea din online, am clienţi mai ales din SUA şi am venit aici să îmi aduc aminte de vremurile copilăriei, în care colindatul pe dealurile de aici, printre vii şi struguri, era o mare distracţie. Îmi aduce aminte de unde vin, cum a fost viaţa mea simplă atunci. Acum, lucrurile astea le preţuiesc altfel şi mă uit cu părere de rău cum au dispărut mare parte din vii”, ne spune cu melancolie Vlad, psihoterapeut de profesie.
Printre struguri şi frunze îi descoperim pe Gheorghe, Paula, Costel, Marian, Cristina şi Aurica. Sunt câţiva dintre membrii echipei de culegători condusă de Georgeta Drăgoi, cea care patrulează cu ochi de vultur prin vie.
Ilie Drăgoi îi povesteşte lui Manolache tractoristul ce greu este să ai vie în ziua de azi.
Cu greu se găsesc oameni dornici de muncă
„Greu se mai găsesc oameni să lucreze la vie. Majoritatea celor buni de muncă stau prin sat şi nu fac nimic. Multe plantaţii s-au retrocedat, oamenii nu au avut bani să le întreţină şi nici putere, copiii le-au plecat la oraş şi nu s-au mai uitat înapoi. Fără forţă de muncă şi bani totul a murit încet-încet, lumea a desfiinţat plantaţiile şi acum au rămas doar urmele teraselor, martori muţi că aici, pe Dealul Istriţei, au fost cândva struguri cât vezi cu ochii”, zice viticultorul arătând cu mâna de jur împrejur.
Pentru a nu alunga culegătorii nu există normă, fiecare munceşte cât şi cum poate. Pe un rând ne atrage atenţia doamna Eugenia, care la 71 de ani nu se lasă, vine zi de zi şi culege struguri.
De multe ori o dor şalele, altădată mâinile, câteodată când este vreme urâtă îi vine să nu se scoale din pat, dar face asta de atât de mulţi ani încât picioarele o duc singure sus în via care de abia se iţeşte pe dealul acum sterp.
„Cred că o să vină până o să moară aici, printre struguri”, comentează răutăcios Vasile din capătul viei.
Primul vin se obţine după două-trei săptămâni
La sfârşitul programului, o luăm pe urma strugurilor şi ajungem la crama din Urlaţi, locul în care strugurii devin vin.
„Când vin strugurii, se face o recepţie calitativă şi cantitativă, apoi se trece la zdrobirea şi dezciorchinarea lor în aparate speciale. Produsul rezultat este pus la fermentat, urmează apoi macerarea timp de două-trei săptămâni. Rezultă vinul aşa numit ravac (primul vin) care este fermentat a doua oară timp de una-două-trei săptămâni, în funcţie de calitate”, ne povesteşte în oenologul Tudor Hrubaru.
Apoi, vinul este separat de drojdia care rămâne la suprafaţă şi urmează maturarea vinului în butoaie speciale de stejar, unul sau doi ani. Aceste butoaie se numesc „baricuri”.
Ca să vedem dacă totul este doar la nivel de marketing sau chiar avem în faţă „secretul lui Bachus”, am gustat un păhăruţ... şi i-am dat dreptate lui Benjamin Franklin: „Vinul e dovada că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să fim fericiţi”.
