Experiența emoționantă a unei refugiate, la Brașov: „Nu mă pot opri din plâns!”
În timp ce vecinii de la vest îi bombardează, le distrug casele și viețile, cei de la sud îi adăpostesc și-și împart cu ei ultima bucățică de pâine. Gesturile de solidaritate fără precedent ale românilor, mobilizarea lor exemplară i-au uimit și emoționat până la lacrimi pe refugiații ucraineni, care povestesc pe rețelele de socializare experiența de care au parte în țara noastră.
Yulia Chernitskaya, o sportivă superbă din Kiev, mamă a 4 copii, se numără printre sutele de mii de ucraineni care au decis să lase în urmă tot ce aveau mai drag pentru a-și salva viețile. Yulia și fetițele ei au fost găzduite de o familie din Brașov. „N-aș fi crezut niciodată că străinii pot fi atât de receptivi. Ne-au vizitat deja două familii, care le-au adus copiilor jucării, haine și bunătăți. Nu-mi pot reține lacrimile, nu mă pot opri din plâns! Și nu știu cum să mulțumesc”, a scris femeia pe pagina ei de Facebook, îndemnându-și conaționalii să fie recunoscători, să ajute cum pot gazdele și să nu uite că sunt în vizită.
„Războiul acesta ne-a învățat multe!”
Vineri seara a avut parte de o altă experiență emoționantă. Pe când alimenta mașina la o benzinărie din Moieciu, un bărbat de 60-65 de ani i-a dat bani. „Probabil m-a așteptat, când a văzut plăcuțele de înmatriculare ucrainene, și m-a întrebat dacă sunt din Ucraina. Apoi și-a deschis portofelul și mi-a dat 100 de lei, spunând «Slavă Ucrainei!». Am început să plâng. Am refuzat să iau banii pentru că el însuși avea o mașină veche. Dar și-a luat din nou portofelul și mi-a mai dat 100 de lei. Nu i-am spus că încă 4 copii mă mai așteptau acasă și bine că nu i-am spus, că probabil își golea portofelul. Am vrut să-l îmbrățișez, dar nu m-a lăsat. M-am urcat în tăcere în mașină, mi-am șters lacrimile și mă întrebam: cum așa?! Întreaga lume ne susține și ne ajută, ne dau locuințe gratis, mâncare, haine, bani. Și vecinii ruși ne omoară. Războiul acesta ne-a învățat multe, ne-a deschis ochii. Mulțumim pentru această experiență. Dar, te rog, acum pleacă, războiule! Nu merităm asta!”, a scris Yulia Chernitskaya.
Mulți ucraineni își caută de lucru
Nu știe cât va mai rămâne în România și, pentru a nu fi o povară, încearcă să-și continue, online sau fizic, activitatea de antrenor personal de fitness. Deja s-a angajat la o sală de sport din Brașov. „O să încerc să lucrez aici în România, să rămân cumva pe linia de plutire. Tatăl copiilor e în război, toată Ucraina a rămas fără venituri. Nu mă pot baza decât pe mine și pe oamenii cărora le pasă. Trebuie doar să rezist ca să nu vin acasă și să mușc pământul. Pentru a avea o resursă de supraviețuire până când voi putea câștiga primii bani în patria mea”. Își îndeamnă prietenii ucraineni să nu stea degeaba, să nu aștepte pomană de la voluntari și de la stat, ci să muncească, fiecare ce știe. Unii o fac deja.
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram.
