Floriile aduc „bătălia” plantelor sfinte. De ce românii dau ramurile de salcie pe cele de finic
Duminica Floriilor, marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim și reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Oamenii l-au întâmpinat cu ramuri verzi de finic prin care își manifestau bucuria. În România, aceasta a fost înlocuită de salcie datorită climei, dar în ultimul timp credincioșii se întorc din ce în ce mai mult la tradiție și fac eforturi pentru a sfinți ramuri de finic.
Click! a întrebat câteva dintre cele mai autorizate voci din Biserica Ortodoxă Română de ce sunt importante ramurile de finic.
Ramurile de finic, simbolul biruinței în Antichitate
„Ramurile de finic constituiau în Antichitate un simbol al biruinței, acordat învingătorilor. Prin utilizarea lor la Intrarea Domnului în Ierusalim, au căpătat și semnificația de simbol al biruinței asupra morții concretizată ulterior prin Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Ramurile de finic sau de salcie sunt și un însemn al sosirii primăverii, al renașterii întregii creații după perioada mohorâtă a iernii. Aceste ramuri binecuvântate sunt păstrate ulterior în casele credincioșilor, fiind așezate la loc de cinste, în apropierea icoanelor sau la intrarea în locuință”, ne-a declarat în exclusivitate purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Adrian Agachi.
Finicul poate ajunge la 200 de ani
„Ramurile de finic se sfințesc cu prilejul prăznuirii Intrării Mântuitorului Hristos în cetatea Ierusalimului și sunt purtate de către credincioși în pelerinaje. După încheierea procesiunii sunt păstrate la loc de cinste în casele și în bisericile noastre, atât în amintirea momentului în care Mântuitorul a fost întâmpinat cu mare bucurie de către locuitorii cetății Ierusalimului, cât și datorită semnificațiilor lui deosebite.
Ele simbolizează biruința vieții asupra morții, arborele de finic fiind deosebit de rezistent. El ajunge și la peste 200 de ani. De aceea în Roma antică exista obiceiul ca învingătorii în lupte să fie cinstiți, când se întorceau din războaie, prin procesiuni triumfale și prin întâmpinarea, de către locuitorii cetăților, cu ramuri de finic în mâini.
Astfel, locuitorii Ierusalimului care L-au întâmpinat cu ramuri de finic pe Mântuitorul Hristos, au vestit învierea Sa și faptul că avea să fie biruitor asupra morții prin Jertfa Sa de pe Sfânta Cruce”, ne-a explicat în exclusivitate preotul Ionuț Bărbulescu, parohul celei mai vechi biserici din București, „Bucur Ciobanul”.
Simboluri diferite între salcie și finic
„Crenguțele de salcie simbolizează, prin forma lor, pocăința, umilința, smerenia, virtuți pe care noi, creștinii, le dobândim pe parcursul postului și nu numai; virtuți care ne împodobesc sufletele pentru a deveni vrednici să-L primim pe Mântuitorul Hristos în gândurile și în inimile noastre și ne ajută să ne bucurăm cum se cuvine de slăvita Sa înviere”ne-a declarat părintele Bărbulescu.
Finicul în schimb reprezintă victoria, bucuria și recunoașterea regalității lui Hristos. Acestea au fost așternute pe drum în Ierusalim, conform tradiției biblice.
