La 30 de ani, învățătoare într-o comună în care domneau fărădelegile. Cum i-a determinat pe copiii din Sintești să renunțe la violență
Face parte din echipa Teach for Romania din 2019 și a fost repartizată la Sintești, o comună din Ilfov ai cărei locuitori sunt recunoscuți având mari probleme de comportament și educație. I-a fost foarte dificil, dar nu a dat înapoi. Acum, Iuliana Sescu spune cu mândrie că a reuşit să-i determine pe copii să renunţe la violenţă, injurii şi atitudine sfidătoare.
La 30 de ani, Iuliana Sescu este absolventă de Administraţie Publică și Europeană, SNSPA, licenţiată în Ştiinţe Administrative, Master Administraţie Europeană și, de un an și jumătate, învăţător suplinitor la Şcoala Gimnazială Nr.3 Sinteşti, din judeţul Ilfov, în cadrul programului Teach for Romania. Acesta este un proiect inedit de formare a tinerilor dascăli și aspiranți la catedră pentru a transmite informație vitală către copiii de la țară. Acum, predă la clasa a III-a şi spune că a avut mult de lucru nu doar cu copiii, ci şi cu familiile acestora, pe care a reuşit să le înveţe să comunice şi să se implice în educarea micuţilor. Deși i-a fost foarte greu, mai ales la început, când avea momente în care ajungea acasă și efectiv plângea. Însă, cu multă răbdare și perseverență, Iuliana Sescu a reușit în câteva luni să ajungă la inimile copiilor, dar și ale multor părinți din comunitate. Oamenii au ajuns să o îndrăgească şi să înţeleagă faptul că are intenţii bune, iar şcoala îi ajută pe copii în viaţă. Învăţătoarea spune că a fost dificil să-i facă să renunţe la mentalităţi învechite, să-i înveţe să fie mai buni şi să-şi dorească o schimbare în comunitatea lor.
”Unii elevi lucrau și în pauză”
În prima zi de școală a anului 2019-2020, învățătoarea Iuliana Sescu s-a speriat de agitaţia copiilor din clasă. „În a doua zi de şcoală din anul 2019 am reuşit să le stârnesc curiozitatea printr-un joculeţ de cunoaştere în care am improvizat o „mingiuţă a dragostei” pe care eu o aruncam fiecărui elev, iar ei aveau ocazia să se prezinte. Am pornit de la un jocl de cunoaştere simplu, apoi la „Mânuţele ajutătoare”, apoi la gruparea băncilor, astfel încât să înveţe să lucreze în echipe, la folosirea de filmuleţe educative sau doar de amuzament, la aducerea prietenilor mei în clasă, pentru a le citi sau să le cânte la chitară, până la petrecerea pauzei jucându-mă cu ei. Şi cred că au avut efect toate încercările mele, pentru că o parte din elevi au început să-mi ceară teme în plus sau teste-fulger. Unii stăteau şi în pauze să termine ce aveau de făcut. Am descoperit că această meserie este cu totul diferită, deosebită şi de impact enorm în viaţa oamenilor cu care intri în contact. E nevoie de curaj să fii acolo...şi curajul nu e mereu unde trebuie”, spune dascălul.
”Am reuşit să produc o schimbare în modul lor de exprimare şi comunicare”
Provocările şi dificultăţile pe care le-a întâlnit aici nu au făcut-o să renunţe, deşi povesteşte că a fost destul de greu să-i atragă pe elevi, dar şi pe părinţi de partea sa. „Experienţe neplăcute au fost, de cele mai multe ori, din cauza diferenţelor de înţelegere în comunicare şi ascultare, fie a mea, fie a părinţilor. Cu timpul, am învăţat să ascult mai mult sau, cel puţin, mai cu calm. Iar pe copii am reuşit să-i fac să înţeleagă că e important să renunţe la violenţă şi injurii, iar atunci când ceva îi deranjează să îşi exprime verbal şi politicos nemulţumirea. Am reuşit să produc o schimbare în modul lor de exprimare şi comunicare”, spune Iuliana.
