Locul din București, unic în România. A avut o destinaţie clară în mintea dictatorului. Aici existau 6 fabrici, metrou și peste 3.000 de locuințe
Când Nicolae Ceaușescu și inginerii săi au proiectat această zonă din București, au gândit-o, în principal, pentru clasa muncitoare. Blocuri și fabrici au fost ridicate aici, pentru a găzdui oamenii veniți din toată țara, atrași de locurile de muncă oferite. Practic, familii întregi au fost strămutate în Capitală pentru a lucra în aceste întreprinderi.

În acest cartier ridicat de comuniști existau metrou și peste 3.000 de apartamente, iar circa 8.000 de oameni lucrau non-stop. Ulterior, au fost construite și școli, creșe și grădinițe pentru copii, completând astfel infrastructura unei comunități întregi, scriu cei de la Bugetul.
Cartierul Dristor găzduia 6 fabrici
Cartierul Dristor a avut o destinație clară, în mintea dictatorului: să contribuie la economia țării prin fabricile și muncitorii aduși din întreaga Românie. Aici funcționau șase fabrici, metrou și existau peste 3.000 de locuințe. Aproximativ 8.000 de oameni munceau non-stop în întreprinderi din industria energiei electrice și termice, industria chimică și industria sticlei.
În zona Dudești a fost construită o centrală electrică de termoficare, care deservea în principal această parte industrială.
„În privința construcțiilor, se dezvoltă zona care se îndreaptă către marea platformă industrială 23 August, anume bulevardul Baba Novac, început în anii ’60 și continuat pe toată perioada ulterioară cu zonele Râmnicu Vâlcea, Râmnicu Sărat, Fizicienilor, continuând pe toate arterele principale ale marelui ansamblu construit să deservească platforma menționată.
Ca o completare a zonei adiacente cartierului Titan este sistematizarea cartierului Dristor – Tomis (1981), aflat în perimetrul străzilor Dristor, Istria și Tomis.
Acesta era considerat un spațiu neuniform populat și neuniform construit, cu multe terenuri virane, cu case din materiale nerezistente, caracteristice cartierelor vechi, insalubre”, a declarat istoricul Cezar Petre Buiumaci, conform b365.ro.
Metroul de la Dristor, renumit
La Dristor sunt două stații de metrou: una terminus și una de tranzit. La stația de tranzit ajunge același tren, care face o buclă mare prin aproape tot orașul.
„Scopul declarat al construirii metroului a fost să transporte angajații din cartierele ‘dormitor’ către marile platforme industriale. Primul tronson al Magistralei I avea o lungime de 8,1 km și șase stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi, extinsă în decembrie 1981 cu încă șase stații între Timpuri Noi și Republica.
În 1985, rețeaua de metrou ajungea la o lungime de 37,3 km. Ulterior, aceasta s-a dezvoltat, având în 1989 trei magistrale cu 40 de stații. Dacă urmăriți traseele magistralelor, veți observa că fac legătura între platformele est-vest și nord-sud”, a adăugat istoricul pentru aceeași sursă.
De ce se numește Dristor
Adrian Majuru, directorul general al Muzeului Municipiului București, explică originea numelui cartierului Dristor.
„Dristorul nu cred că are legătură cu măcinarea făinii sau a mălaiului. Nu uitați că pe linia Dunării era orașul Dârstor, astăzi Silistra, iar drumurile comerciale legau Bucureștiul de linia Dunării.
Nu avem și Șoseaua Giurgiului? Și Șoseaua Olteniței? Era și Șoseaua Brăilei, Calea Vergului? Era Calea Craiovei, care ducea spre Drobeta și era apoi Calea Rahovei după Războiul de Independență.
Așa și cu această cale, care se află în amprenta stradală a orașului”, spune Majuru.
Zona-dormitor Dristor rămâne un loc unic în România, un simbol al epocii industriale comuniste și un exemplu al modului în care urbanismul și industria au fost gândite ca un tot unitar, pentru a susține dezvoltarea economică și socială a capitalei.