O carte rară de vrăjitorie din 1487 a declanșat un scandal monstru la Iași. Ce este Ciocanul Vrăjitoarelor?

Un exemplar original al celebrei lucrări medievale „Ciocanul vrăjitoarelor”, cunoscută în latină ca „Malleus Maleficarum”, a ajuns în centrul unui scandal la Iași, după ce expoziția în care era prezentat a fost închisă în urma unor dispute între organizatori și reprezentanții instituțiilor implicate. Cartea, datată 1487, este considerată una dintre cele mai rare și controversate tipărituri medievale păstrate în Europa, fiind expusă în premieră la Iași, în condiții stricte de securitate și conservare.

Cartea „Malleus Maleficarum” sau „Ciocanul vrăjitoarelor” scrisă în 1487. Sursă foto: Ziarul de Iași

Malleus Maleficarum are 539 de ani și nu a fost niciodată adoptată oficial de către Biserica Catolică. Lucrarea a rămas, până la jumătatea secolului al XVII-lea, cel mai consultat manual privind vânătoarea de vrăjitoare.

Scandalul de la Iași

Potrivit Ziarului de Iași, cartea de patrimoniu a fost adusă la Iași de la Muzeul Național Brukenthal și expusă în condiții speciale de securitate și conservare.

Conflictul a izbucnit după ce organizatorii au acuzat mutarea neautorizată a exponatului, în timp ce partea instituțională a susținut că măsurile au fost necesare pentru protejarea obiectului.

Situația a escaladat rapid, ajungând la intervenția autorităților și la închiderea expoziției de la Palatul Braunstein, potrivit sursei citate.

Organizatorii susțin că au descoperit, după închiderea programului de vizitare, că exponatul și elementele de protecție ar fi fost mutate fără acordul lor, fapt care ar fi compromis condițiile inițiale de conservare și expunere.

„Cartea trebuia să stea în încăperea și în poziția în care a fost confirmată de specialiști”, a explicat Irina Schrotter, președinta FEPIC.

„Expoziția e gândită astfel încât să poarte vizitatorii pe un anumit flux, nu să expună obiectul de tezaur direct”.

„Reprezentanții muzeului Regina Maria au solicitat și voluntarilor să mute soclul. Soclul are 100 de kilograme, este masiv, iar voluntarii sunt minori, nu au voie să care greutăți”, a afirmat președinta FEPIC.

„Obiectul era asigurat la o valoare de 120.000 de lei. În momentul în care schimbi poziția bunului asigurat, asigurarea nu mai este valabilă”, a mai spus Irina Schrotter.

Directorul Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași, a declarat că decizia a avut la bază respectarea normelor privind protejarea bunurilor de patrimoniu.

„Discutăm despre respectarea pieselor de tezaur, care seara ar trebui să aibă pază. Nu puteam să fiu de acord ca o piesă de tezaur să fie păzită de copii de până la 15 ani”, a transmis conducerea muzeului din Iași.

Disputa a atras intervenția autorităților, iar expoziția a fost închisă.

Ce este „Ciocanul Vrăjitoarelor” 

Lucrarea „Malleus Maleficarum” („Ciocanul vrăjitoarelor”) este una dintre cele mai influente și controversate cărți ale Evului Mediu european.

Scrisă în 1487 de călugărul dominican Heinrich Kramer, volumul a funcționat ca un manual de referință pentru identificarea, anchetarea și judecarea presupuselor cazuri de vrăjitorie.

Cartea a fost utilizată pe scară largă de inchizitori și judecători, devenind un instrument central al proceselor de vrăjitorie din Europa.

Deși nu a fost adoptată oficial de Biserica Catolică, influența sa a fost majoră, fiind tipărită în zeci de ediții și răspândită în spațiul european timp de mai multe secole.

Astăzi, exemplarele originale sunt extrem de rare, păstrate în puține muzee și colecții de patrimoniu, ceea ce îi conferă o valoare istorică excepțională.

Până spre mijlocul secolului al XVII-lea, „Malleus Maleficarum” a rămas principalul ghid folosit în anchetele privind vrăjitoria, atât în spațiul catolic, cât și în cel protestant. Lucrarea oferea instrucțiuni detaliate despre modul în care trebuiau desfășurate investigațiile, interogatoriile și procesele.

Influența cărții a început însă să scadă în perioada 1520–1560, când interesul pentru vânătoarea de vrăjitoare s-a diminuat temporar în mai multe regiuni ale Europei.

Conținutul manuscrisului

Cartea este structurată în trei părți și combină credințe teologice, interpretări juridice și observații despre presupusele practici ale vrăjitoarelor.

Cartea este împărțită în trei părți și descrie, în detaliu, modul în care era privită vrăjitoria în Evul Mediu.

Prima parte analizează natura vrăjitoriei și susține ideea că femeile, considerate mai slabe și cu un intelect inferior, ar fi mai ușor influențate de Satana. Chiar titlul folosește termenul latin „maleficarum”, la feminin, iar autorii încearcă să argumenteze, în mod eronat, că termenul „femina” ar însemna „mai puțină credință”.

Volumul descrie numeroase presupuse practici ale vrăjitoarelor. Unele, precum transformarea în animale sau monștri, sunt prezentate drept iluzii provocate de diavol, în timp ce alte puteri — zborul la sabbat, provocarea furtunilor sau distrugerea recoltelor — sunt considerate reale.

Autorii insistă și asupra relațiilor sexuale dintre vrăjitoare și demoni, descrise ca dovezi ale legăturii cu răul.

A doua parte dezvoltă aceste idei și explică modul în care vrăjitoria ar putea fi identificată și „eliminată”.

A treia parte funcționează ca un adevărat manual pentru capturarea, judecarea și condamnarea persoanelor acuzate.

Cartea acordă o importanță uriașă mărturiilor și zvonurilor publice, considerate suficiente pentru declanșarea unui proces. Mai mult, autorii susțin că o apărare prea energică a unui acuzat poate reprezenta un semn că și avocatul ar fi „vrăjit”.

Un capitol amplu este dedicat torturii și obținerii mărturisirilor prin constrângere. Sunt descrise metode brutale de interogatoriu, inclusiv folosirea fierului încins pentru găsirea așa-numitului „stigma diaboli”, semnul care ar fi demonstrat presupusa legătură cu diavolul.