O cetate celebră din România se redeschide. Se spune că dacă o saluți, o fecioară zidită îți răspunde
După mai bine de un deceniu în care tăcerea a domnit peste zidurile ei, Cetatea Țărănească Saschiz, una dintre cele mai fascinante fortificații medievale din România, se redeschide publicului.
Ascunsă între dealurile molcome ale județului Mureș, această bijuterie arhitecturală este gata să-și dezvăluie secretele după 11 ani de restaurare atentă, susținută printr-o investiție de peste 1,5 milioane de euro din fonduri europene.
Localnicii spun că dacă saluți cetatea, „fecioara zidită” îți răspunde. Poate fi doar o legendă, dar aici istoria prinde viață și fiecare piatră pare să murmure povești uitate.
Situată în satul Saschiz, la marginea Târnavei Mari, cetatea a fost una dintre destinațiile favorite ale Regelui Charles al III-lea în vizitele sale în Transilvania.
Nu este greu de înțeles de ce. Poziționată strategic pe un deal abrupt, Cetatea de refugiu construită în secolul al XIV-lea oferă o panoramă spectaculoasă asupra împrejurimilor și o incursiune autentică în tumultul Evului Mediu.
„Este o valoare foarte mare a comunității saschizene și ne bucurăm că, în sfârșit, am reușit să o restaurăm”, a declarat o reprezentantă a Primăriei Saschiz pentru Știrile ProTV.
Istorie zbuciumată și rădăcini adânci
Cetatea nu este doar un monument istoric, ci și un martor al trecerii timpului. Construită, probabil, pe locul unei fortificații neolitice, ea a fost ridicată de coloniștii sași în perioada în care regi maghiari ca Geza al II-lea și Andrei al II-lea aduceau populații germanice pentru a consolida granițele regatului.
Povestea Saschizului e una a conviețuirii și a transformărilor. În secolul al XIII-lea, secuii care locuiau inițial în zonă s-au retras treptat, iar noua așezare săsească a preluat controlul și a devenit centrul Scaunului Keisd.
Cetatea a fost ridicată cu efortul comun a șapte sate din jur, primind și denumirea de „Cetatea celor Șapte Sate”. În vreme de primejdie, locuitorii din Archita, Criț, Cloașterf, Daia, Adamsdorf, Diavaldia și Abzen găseau aici refugiu.
Cetatea are o formă poligonală neregulată, dictată de topografia locului. A fost prevăzută inițial cu trei turnuri – al porții, al școlii și cel voievodal – iar în timp au fost adăugate alte trei: turnul preotului, al muniției și turnul de pază, fiecare cu un rol bine stabilit în sistemul defensiv.
Zidurile ei, cu o grosime de până la 2 metri și o înălțime de 10 metri, păstrează urmele gloanțelor, dar și ale speranței.
Un element spectaculos al fortificației îl constituie drumul de strajă suspendat, sprijinit pe grinzi din lemn, care lega turnurile și permitea o supraveghere eficientă. În curtea cetății se află ruinele unei capele și o fântână adâncă de 80 de metri, săpată direct în stâncă, pentru a asigura apă în caz de asediu.
Redeschiderea: un nou început
Deși construcția nu s-a păstrat integral, proiectul de restaurare redă o parte din gloria de odinioară. Cele șase turnuri pot fi amenajate pentru activități culturale, iar curtea interioară va putea găzdui spectacole și evenimente.
Încă din 1999 au existat eforturi pentru conservarea monumentului, dar abia acum, cu sprijin european și voință locală, Cetatea Saschiz reînvie. Cercetările arheologice din ultimele decenii au confirmat existența unei locuiri continue din neolitic până în Evul Mediu, dar și un potențial uriaș turistic și educațional.
