Tradiţii pentru spor şi sănătate la Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
După Bobotează, în ziua următoare, creştinii ortodocşi sărbătoresc Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, considerat Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos.
Sfântul Ioan este ultimul profet de seamă al Vechiului Testament şi, totodată, el face trecerea spre etapa Noului Testament.
Istoricul sărbătorii
În memoria creştinătăţii, Ioan Botezătorul este proorocul care L-a botezat pe Iisus în apele Iordanului. În acelaşi timp, Sfântul Ioan este cel care a anticipat în faţa lumii că Iisus este adevăratul Mesia, trimisul lui Dumnezeu. Ioan a fost fiul Elisabetei, verişoara Fecioarei Maria şi al preotului Zaharia. Minunata veste, referitoarea la naşterea fiului lor, i-a fost adusă preotului Zaharia de Arhanghelul Gavriil, în timp ce acesta slujea în Templu. Totodată, Arhanghelul Gavriil i-a transmis preotului Zaharia, că Dumnezeu i-a dăruit viitorului prunc numele de Ioan. Pentru că n-a crezut cele vestite de îngerul Gavriil, preotul Zaharia a rămas mut, până când s-a născut fiul său şi a primit numele de Ioan.
Trimis de Dumnezeu să anunţe minunata veste a venirii lui Iisus, Ioan îşi îndeplineşte misiunea de a-L boteza pe acesta în apele Iordanului. După acest eveniment, evangheliile spun că strălucirea lui urma să scadă şi a Mântuitorului să crească.
Considerându-l prooroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul Botezătorului pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan..
Însă, înainte de a-i boteza, Sfântul Ioan le cerea să-şi spovedească păcatele şi să se pocăiască, susţinând că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el" (Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, pentru că „Acela este mult mai mare şi mai puternic decât el".
Evanghelia spune că Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, iar acesta, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii". La rândul său, după botez, ieşind din apa Iordanului, Iisus a spus „Cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel şi venind peste el. Şi glas din ceruri s-a auzit : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit".
Ioan Botezătorul - "Îngerul Domnului"
Un alt contemporan al Botezătorului, Proorocul Maleahi, l-a numit pe Ioan "Îngerul Domnului", pentru că Ioan pregătea venirea lui Iisus. În acelaşi timp, Mântuitorul a recunoscut că Ioan este „îngerul" de care vorbea Maleahi.
Evanghelistul Marcu îl descria pe ascetul Ioan ca fiind îmbrăcat în haină confecţionată din păr de cămilă, purtând cingătoare din piele împrejurul mijlocului, mâncând lăcuste şi miere sălbatică" (Marcu 1,6). Prin această prezentare, evanghelistul demonstrează că ascetul Ioan învinge în fiinţa sa înclinaţiile spre păcat; astfel, Ioan era vrednic să-L vestească lumii pe Hristos. Aşa se explică şi icoana Sfântului Ioan întâlnită pe uşile împărăteşti ale altarelor ortodoxe, unde Botezătorul este înfăţişat cu aripi de înger.
Sfântului Ioan Botezătorul a vestit venirea lui Mesia
Sfântul Ioan Botezatorul a pregătit poporul pentru primirea lui Mesia şi L-a făcut cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca a notat, cu o mare precizie că Ioan Botezătorul a început să predice: "În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod era tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias era tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna şi Caiafa; atunci a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie" (Luca 3, 1-2).
Misiunea Sfântului Ioan
Misiunea principală a Sfântului Ioan Botezătorul era să aducă în conştiinţa contemporanilor realitatea păcatului şi să trezească dorinţa de ispăşire, urmând ca Mântuitorul care avea să vină, să le descopere celor convertiţi calea pe care s-o urmeze. Referitor la faptul că Ioan Botezatorul a reuşit să zguduie conştiinţele contemporanilor săi, Sfântul Evanghelist Luca spunea: " Poporul era în aşteptare" (Luca 3, 5) şi toţi se întrebau dacă nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a înlătura orice ispită, care făcea posibilă confuzia că Ioan este Mesia cel aşteptat, Proorocul spunea: "Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc": " Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era" (Ioan 1, 15).
Moartea Sfântului Ioan Botezatorul
Model de pocăinţă, de înfrânare şi de puritate, Sfântul Ioan, predicatorul ascet, a activat în preajma râului Iordan. În predicile sale, Ioan a pledat pentru pocăinţă şi nu l-a scutit de critici nici pe regele Irod Antipa pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg, Filip. Au rămas în istoria creştinătăţii vorbele sale moralizatoare, adresate regelui: „ Nu ţi se cade ţie să iei de soţie pe femeia fratelui tău, Filip! Regele l-a întemniţat pe Sfântul Ioan în casterul său din Maherus, iar Irodiada a pus la cale o răzbunarea cumplită. La un ospăţ, când regele şi-a sărbătorit ziua de naştere, cu mare fast, la îndemnul Irodiadei, Salomeea, fiica acesteia, a dansat în faţa oaspeţilor şi a tatălui său vitreg, Irod Antipa. Ameţit de vin, Irod i-a promis Salomeei că-i îndeplineşte orice dorinţă. Sfătuită de mama sa, tânăra i-a cerut regelui Irod capul Proorocului Ioan. Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan a fost ucis prin decapitare în aceeaşi seară, iar capul lui i-a fost adus Salomeei, ca un trofeu, pe o tavă. După decapitare, multă vreme cinstitul cap a stat îngropat de Irodiada într-un loc secret, în castelul din Maherus, unde se săvârşise uciderea. Despre acest lucru ştia şi Sfânta Ioana, soţia dregatorului lui Irod, despre care Sfântul Luca aminteşte în Evanghelia sa. Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana a luat pe ascuns capul Sfântului l-a aşezat într-un vas de lut şi l-a îngropat în muntele Eleonului, situat în apropiere de cetatea Ierusalimului. Secretul s-a transmis din generaţie în generaţia, între creştini. Acesta este locul care vorbeşte despre prima aflare a sfântului cap.
Semnificaţia numelui Ioan
Ioan este un nume iudaic: "Iohanan", o prescurtare a numelui Iehohanan" şi se traduce "Dumnezeu s-a milostivit". În ţara noastră," familia onomastică" a celor care poartă numele Proorocului este numeroasă. Ei se numesc : Ion, Ioan, Ioana, Simion , dar românii sunt botezaţi şi cu diminutivele numelui, cele mai frecvente fiind : Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica sau Oana.
Cinstirea lui Ioan Botezătorul
După Fecioara Maria, Biserica creştină îl cinsteşte pe Ioan Botezătorul ca fiind cel mai mare dintre sfinţi. Totodată, iconografia ortodoxă îl reprezintă în icoana numită Deisis, rugându-se împreună cu Fecioara Maria, ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. De asemenea, în Calendarul ortodox, Sfântul Ioan are mai multe zile de pomenire: 24 iunie: Naşterea sa (sărbătoarea este cunoscută în popor sub numele de Drăgaica sau Sânzienele), 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca Botezător al Domnului şi 29 august - Tăierea capului Sfântului Ioan- o zi de post şi de rugăciune.
În fiecare an, la data de 24 iunie, creştinătatea celebrează Naşterea Sfântului Ioan, această sărbătoare fiind o mare excepţie făcută Botezătorului, deoarece sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, data respectivă fiind considerată ca zi a naşterii lor în Împărăţia Cerurilor.
„Biserica noastră a rânduit ca imediat după praznicul Botezului Domnului să fie sărbătorit şi acela prin care s-a săvârşit Botezul Său în apa Iordanului, şi anume Sfântul Prooroc şi Înaintemergătorul Domnului, Ioan Botezătorul. Predica lui se adresa tuturor claselor sociale având un profund caracter social , dând fiecăreia dintre ele îndemnurile moralizatoare, urmărind îndreptarea moravurilor vremii şi restabilirea dreptăţii, a cinstei şi a moralităţii. Soborul prăznuit la data de 7 ianuarie este un prilej de sărbătoare şi de bucurie. Prin predica lui, Sfântul Ioan a pregătit poporul pentru venirea lui Iisus, arătând şi superioritatea celui ce va veni după el, ca şi a botezului creştin", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În legătură cu marele praznic închinat Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, la sate şi la oraşe, se păstrează unele tradiţii:
Se sfinţesc bucatele la biserică
La slujba închinată praznicului, gospodinele aduc la biserică mai multe bucate pregătite în acea gospodărie: pâinici, colaci cu stafide şi unşi cu miere, cozonaci, brânză şi ouă. De asemenea, se sfinţeşte vinul care se bea la masă, de obicei doar vin alb. Se împart pachete cu mâncare şi vin alb, mai ales persoanelor ce poartă acest nume sau săracilor. Nu se bea vin roşu, deoarece acesta aminteşte de martirajul Sfântului Prooroc Ioan.
Cumetria femeilor
La sărbătoarea tradiţională numită „Cumetria femeilor" participă tinerele neveste. În multe zone din ţară, ele se întâlnesc cu nevestele căsătorite de mai multă vreme. Acestea le împărtăşesc tinerelor „surate" din experienţa lor de familie, pentru a avea o căsnicie fericită şi prosperă. Finalul întâlnirii se încheie cu o petrecere la care nu se consumă băuturi alcoolice.
Bucate alese de Sfântul Ion
Femeile care poartă numele de Ioana pregătesc şi împart prietenilor de familie, dulciuri sau covrigi cu ou, o delicatesă specifică în Câmpulung Muscel, după care se bea teiată, o băutură pregătită din flori de tei, dovedită a fi un tonic pentru trup şi suflet.
Se stropeşte casa cu agheasmă
Din această zi, timp de trei zile, casa se stropeşte cu aghesmă mare, exceptând baia. Totodată, candela va arde în tot acest interval, pentru ca orice decizie luată de acea familie să fie chibzuită şi să nu degenereze în tensiuni şi în gesturi necugetate.
Udatul Ionilor
În tradiţia populară, în Nordul ţării, în Transilvania şi în Bucovina, sărbătoarea Sfântului Ioan era şi este marcată de numeroase ceremonii la care participă purtătorii numelui de Ioan. În Bucovina, la porţile sărbătoriţilor se puneau brazi împodobiţi.
Cei cu numele de Ioan, Ion sau Simion erau purtaţi prin sat în care trase de boi şi împodobite cu covoare ţesute în casă şi cu flori. Astfel de alaiuri mergeau la apele curgătoare, unde cei care aveau numele de Ioan erau „botezaţi". După această purificare, lumea revenea în centrul satului, unde avea loc o mare petrecere care continua seara, la casele sărbătoriţilor. Astăzi, purtătorii numelui de Ion sunt stropiţi cu agheasmă şi petrec în casa celui care se oferă să-i găzduiască pe toţi care se numesc Ion.
Masa Moaşei
În ziua de Sântion de Iarnă se organizează Masa moaşei. Aceasta merge cu apă sfinţită şi cu un buchet din flori uscate şi frunze verzi de muşcată la „nepoate" şi le invită la petrecere. Darurile aduse de fiecare mamă sunt aşezate pe masă, în jurul colacului care este pregătit în mod special pentru moaşă. Ceremonia începe cu tămâierea nepoatelor şi cu aprinderea unie lumânări festive, aşezată pe masă. Colacul cel mare al moaşei este rupt în mai multe bucăţi şi împărţit de moaşă nepoatelor, care îşi prorocesc, după pâinea primită (dacă aceasta este ruptă de la marginea sau de la mijlocul colacului, dacă este mai mare sau mai mică); astfel nepoatele ştiu dacă mai nasc sau nu copii, dacă aceştia vor fi fete sau băieţi. Urmează apoi o petrecere, iar la masa festivă se servesc cele mai bune bucate pregătite în casă de persoanele invitate la petrecere. Ofrande pentru cei decedaţi în condiţii suspecte
În familiile în care au murit rude, în condiţii suspecte, se fac pomeniri la biserică şi se împart ofrande: fructe, peşte, pâine preparată în casă şi vin alb. De asemenea, se aprind mai multe lumânări cu soţ, pentru ca sufletul celui decedat să se odihnească în tihnă.
Ce se spune despre vremea din ziua praznicului
În ziua de Sânt Ion se topeşte zăpada ( se frânge iarna), numai dacă zăpada a fost adusă de Sânt Nicoară; dacă Sfântul Nicoară a venit cu zăpadă, atunci Sânt Ion va merge pe cal negru, deci va alunga iarna. În tradiţia populară, românii din Bucovina cred că în ajunul praznicului "se botează gerul", adică vremea se mai încălzeşte. În schimb, dacă în această zi va fi ger, vitele vor fi sănătoase pe parcursul anului care a început.
