Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Dragobetelui
În această zi, spiritualitatea populară celebrează o sărbătoare autohtonă -Dragobetele.
Personificările îndrăgitului Dragobete sunt diferite
În tradiţia populară, Dragobetele, protectorul dragostei şi bunei dispoziţii, este comparat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, mesagerul dragostei din mitologia greacă. Mai mult, Dragobetele era considerat fiul babei Dochia, un bărbat foarte frumos şi iubăreţ, năvalnic, care se deosebeşte radical de Sfântul Valentin, dornic să-i căsătorească pe tinerii care se iubeau.
Pentru daci, Dragobetele era un "naş cosmic", care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta păsărilor şi animalelor. În timp, această tradiţie s-a extins şi în rândul oameni. De aceea, la sărbătoarea de Dragobete, fetele şi băieţii îşi fac jurăminte, pentru ca iubirea lor să dureze măcar până la Dragobetele din anul următor.
Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tineri, şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.
Sărbătoarea iubirii, în vremuri îndepărtate...
Când vremea era frumoasă
De Dragobete, fetele şi flăcăii se îmbrăcau în haine noi de sărbătoare, ţesute în casă, în timpul anului. Când vremea era frumoasă, cu toţii porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi veselindu-se, anticipând apropierea primăverii.
Cine culegea mai multe flori de primăvară, întâlnite în cale: ghiocei, viorele şi tămâioase era norocos în dragoste; apoi, aceşti mesageri ai deşteptării naturii erau aşezaţi la icoane, până la Sânziene; atunci se aruncau în apele curgătoare din localitatea natală, ducând în univers gândurile lor pozitive.
Dis-de- dimineaţă, în ziua de Dragobete, fetele şi nevestele tinere adunau zăpadă proaspătă, o topeau şi se spălau cu apa obţinută, pentru a avea părul şi tenul strălucitoare.
O masă festivă
Când era vreme urâtă, grupul de tineri care-l sărbătoreau pe Dragobete se aduna în casa unui gospodar de frunte din comunitatea respectivă şi-l omagia pe zeul iubirii. Pentru această întâlnire, gazda pregătea o masă festivă, cu bucate şi băuturi preparate special pentru Dragobetele sărbătorit.
Sărbătoarea de Dragobete era şi trebuie respectată, pentru ca tinerii să se îndrăgostească, să se respecte şi să fie iubiţi, până la Dragobetele din anul următor.
Fraţi şi surori de cruce
Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce. Fiecare „frate" sau „soră" îşi lua rolul în serios şi participa la evenimentele de bucurie sau de întristare care apăreau în viaţa „rudei" sale.
Dragobetele însoţit de" Dragostele"
Oamenii respectau această zi întrerupând orice muncă în gospodărie, împodobindu-şi casa ca să-l primească pe zeul iubirii, ca pe un oaspete de seamă. Dragobetele nu venea singur, ci era însoţit de zâne numite „Dragostele"; ele ştiau efectul vorbelor meşteşugite, prin care să-i cucerească pe tinerii singuri.
În ziua de Dragobete, tinerii îndrăgostiţi practicau obiceiuri de iniţiere premaritală, cu scopul de a se feri de farmece şi făcături de urât.
Dragobetele, cap de primăvară
În tradiţia populară, sărbătoarea de Dragobete se mai numeşte şi Cap de primăvară, pentru că foarte multe obieiuri şi tradiţii specifice acestei sărbători populare anticipează venirea anotimpului îndrăgit.
Legenda Dragobetelui în Oltenia
Legenda spune că toţi localnicii care participau la petreceri în ziua de Dragobete erau ocoliţi de boli şi tot anul erau foarte sănătoşi. În tradiţia populară, gospodarii primeau în această zi binecuvântarea cerească a Zeului Iubirii, care era generos cu cei care-l sărbătoreau şi le oferea belşug în gospodărie. Totodată, tot legenda Dragobetelui amintea că apa adunată de pe frunzele fragilor avea puteri magice. Dacă era adunată şi folosită de fetele nemăritate, acestea deveneau mai frumoase ca oricând şi atrăgeau privirile băieţilor.
Legenda Dragobetelui în Argeş
Potrivit legendei care circulă în localitatea Albeni, Dragobetele era fiul Babei Dochia; el era un june frumos şi nemuritor care umblă prin lume asemenea Sânzienelor şi Rusalelor, dar oamenii nu le pot vedea pentru că lumea este plină de păcate.
Dragobetele, transformat într-o plantă
O altă legendă spune că Dragobetele, tânărul frumos, iubăreţ şi îndrăzneţ, fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Din acest motiv, el a fost metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită Năvalnic, pentru că iubirea Dragobetelui era ca un joc năvalnic.
În timp, Năvalnicul a fost apreciat şi ca plantă de leac cu efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată pentru o gamă variată de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.
Zeul iubirii în zilele noastre
De Dragobete se mai fac şi acum logodne simbolice care se respectă până la Dragobetele din anul următor. Uneori, cu prilejul acestor "logodne", tinerii se cunosc mai bine, îşi apreciază calităţile şi, de la logodna simbolică până la adevărata logodnă, mai este doar un pas.
Este un semn de rău augur, dacă un tânăr sau o fată nu întâlneşte de Dragobete un reprezentant de sex opus, pentru că, până la anul viitor, acea persoană rămâne singură şi iubirea adevărată o ocoleşte.
Membrii comunităţii care sărbătoresc Dragobetele sunt atenţi la dialogul celor logodiţi în această zi şi estimează la câte căsătorii vor participa în toamna acelui an.
Dacă auzi pupăza eşti norocos
Dacă în ziua de Dragobete ai şansa să auzi cum cântă pupăza, vei fi norocos tot anul. Când plouă în ziua de Dragobete, în mod sigur, primăvara va veni mai repede şi va urma o vreme frumoasă.
Curăţenie exemplară în toată casa
În această zi, nu se spală rufe, nu se coase şi nici munca la câmp nu este permisă. În schimb, gospodinele trebuie să facă o curăţenie exemplară în toată casa, deoarece această îndeletnicire aduce spor şi prosperitate în acea gospodărie.
De-a lungul timpului, Dragobetele este considerat un zeu al bunei dispoziţii. Cei care-l sărbătoresc organizează petreceri şi îşi jură fidelitate în relaţia cu persoana iubită.
În dimineaţa sărbătorii, fetele nemăritate trebuie să strângă zăpadă şi s-o topească, iar cu apa obţinută să se spele pe faţă şi pe cap. Se crede că această apă are puteri magice şi băieţii le vor aprecia ca fiind cele mai frumoase fete din lume.
Ziua de Dragobete poartă noroc îndrăgostiţilor care investesc în cadouri simbol pe care le oferă persoanei iubite.
Loialitatea, recompensată de Dragobete
De asemenea, persoanele harnice şi cele care nu trişează în dragoste sunt ajutate de Dragobete să aibă un an îmbelşugat.
În numeroase localităţi rurale, de Dragobete se scot din pământ rădăcini de spânz, iar sătenii le folosesc ca plantă de leac pentru tratarea multor afecţiuni.
În ziua acestei sărbători dedicate iubirii, bărbaţii şi femeile trebuie să evite controversele, pentru ca iubirea să nu fugă din căminul lor.
Să nu plângeţi în această zi
În localităţile unde se sărbătoreşte Dragobetele, localnicii nu au voie să plângă, pentru că lacrimile aduc necaz.
De Dragobete, voia bună este însoţită de urarea: „Dragobetele sărută fetele!" În tradiţia populară, în acestă zi păsările se împerechează, se strâng în stoluri şi încep să-şi dureze un cuib.
De Dragobete, românii trebuie să se bucure de venirea primăverii, de trezirea naturii la viaţă, să sărbătorească dragostea şi să fie mai tandri cu persoana iubită, dăruindu-i acesteia un dar cu semnificaţii profunde .
Jurământul de fidelitate
Un ritual practicat în ziua de Dragobete, mereu în actualitate, se referă la respectarea jurământului de fidelitate. Ritualul are puterea să alunge gândul despărţirii tot anul.
Hrană pentru păsările cerului
În ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.
Năvalnicul aduce noroc
Şi în zilele noastre, persoanele preocupate de magie, chiar şi bătrânele satelor, ştiu cum să pregătească Năvalnicul, după reţete speciale, pentru a aduce noroc şi spor la bani.
De la o cititoare pasionată a publicaţiilor Companiei Adevărul Holding am primit reţeta „magică" de foloire a Năvalnicului care aduce noroc:
Cum te ajută Năvalnicul
În tradiţia populară, în ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul triunghiului trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate.
Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în următoarele nouă zile să găseşti o frunză de Năvalnic pe care s-o păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba şi gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău.
