Pacienții cu coronavirus își povestesc chinurile. "Vreți o comparație de durere? Dați-vă cu barosul în oase, tare"

Bogdan Aron a scăpat cu o formă ușoară

Mulți dintre cei infectați cu noul coronavirus nu prezintă simptome, alții au simptome ușoare și doar un procent de circa 20% dezvoltă complicații. Aceștia ajung în stare gravă la spital și trăiesc experiențe cum nu credeau că există. Câțiva pacienți care au trecut prin asta au povestit ce au simțit și cum i-a schimbat boala.

• Bogdan Aron (34 de ani) este pacientul 24 al României. Fusese la Londra în perioada 25-27 februarie, iar la întoarcere s-a izolat la domiciliu. Pe 11 martie le scria prietenilor virtuali de pe patul de spital, cu diagnosticul confirmat de coronavirus.
• „M-am gândit că n-oi fi chiar eu infectat, la vremea aceea Marea Britanie nu era zonă cu risc. Dar pare că parascovenia asta e mai contagioasă decât credeam. Am făcut febră 39,2 și am simțit o stare de oboseală cu câteva zile înainte. Pot să vă spun că provocarea a fost mai degrabă psihică și a fost amplificată de panica și de haosul din jur”, a povestit Bogdan Aron (34 de ani).
• Alin Goga, fostul director al CNAIR, este pacientul 37 infectat cu Covid-19. El a fost la Stuttgard, Germania, și a revenit în țară pe 2 martie. După doar 3 zile au apărut simptomele: febră, frisoane, tuse. A ajuns la Spitalul „Victor Babeș” din Capitală.
• „Mă știți toți: pe 1 martie eram ditamai „bombardierul” de 114 kg, care mânca un ciolan nemțesc de 1 kg și bea pe nerăsuflate două beri de un litru. De la „bombardier” la „fătălăul” de acum sunt zile de IAD. Am masa musculară cu circa 40% mai mică. Pe data de 11 martie am primit confirmarea de Covid-19. După a treia radiografie proastă am fost mutat la ATI într-o cameră de 3x3 complet izolată. Super monitorizat, multe analize de sânge, cateter pe gât cu 3 intrări, cocktailuri extrem de complexe de medicamente. Mă uitam șocat la măsurile de precauție ale personalului medical: fiecare ieșire de la mine era supravegheată de minimum doi supraveghetori… Se scotea combinezonul DOAR într-o ordine, să nu se atingă pielea, aveau 5-6 mănuși în mâini, cu care încercau să îmi ia tot felul de probe de sânge! Mi-au luat sânge din aortă – cel mai chinuitor eveniment. Vreți o comparație de durere? Dați-vă cu barosul în oase, tare! În 46 de ani nu am avut sondă vezicală. Am avut-o și mă durea. Sunt ALT om”, a povestit bărbatul, vizibil slăbit, pentru vocearomanului.ro. De aproape o lună stă în spital. „Mi s-a întâmplat să cad lângă pat și m-am cățărat în condițiile în care mi se tăia răsuflarea. Toată această experiență a fost traumatizantă. Eu, în afară de faptul că eram supraponderal, nu aveam nicio problemă de sănătate”, a declarat la știrile PRO TV.
• O pacientă din Suceava a făcut și ea recent declarații impresionante la Digi 24. „Am fost internată, dar până a două zi seara nu am văzut niciun medic! O singură asistentă a venit plângând și spunea: Doamnă, nu mai putem. Nu mai putem, așa ceva nu se mai poate. Plâng și pentru dumneavoastră, plâng și pentru mine. Sunt singură pe întreg spitalul ăsta și n-am cui să-i spun. Toată lumea strigă după mine și avem o singură doamnă doctor, care e și la testări și la internări. În următoarea seară o început să ne dea un medicament și aveam niște reacții foarte dureroase la stomac din cauza lui. Ca să fie completă toată problema nu primeam nici mâncare. Micul dejun n-a mai ajuns, într-o zi numai ceaiul, într-o zi deloc. Nu aveam nici măcar cu ce să luăm medicamentele și apa ni se termina. Nu au mai dat voie la nimeni de acasă să se apropie de spital, să ne aducă, absolut nimic. Nici hârtie igienică nu aveam la toaletă și boala asta aduce vomă, diaree, nu vreau să vă spun că trăgeam apa de la toaletă cu o sârmă”, a spus Pansela Bușcă, internată la Spitalul Județean de Urgență Suceava.