Pelerinaj la mormântul lui Mihai Eminescu. 166 de ani de la naşterea sa
În preajma zilei de naștere a poetului nostru nepereche, Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie, mormântul său devine o grădină exotică împodobită cu cele mai minunate sortimente de flori.
Românii vin în pelerinaj la mormântul poetului din Cimitirul Bellu Ortodox din Capitală și își exprimă iubirea pentru Poetul nostru național prin ofrandele depuse la locul său de veci. Acesta este împodobit cu zeci și zeci de buchete de flori pentru a-i face ”somnul lin”, lumânările aprinse se revarsă în râuri de ceară îmbrățișându-i mormântul, iar mireasma boabelor de tămâie plutește până departe de Aleea Scriitorilor. Pelerinii pășesc cu pioșenie lângă lăcașul de veci al Poetului, iar gestul lor amintește de versurile confratelui de condei Tudor Arghezi, care l-a prețuit ca pe o muză adorabilă:
”Păşiţi încet cu grijă tăcută, fraţii mei,Să nu-i strivim făptura, nici florile de tei. Cel mai chemat din toţi şi cel mai teafăr Şi-a înmuiat condeiul, de-a dreptul în Luceafăr.”
Deseori iubitorii poeziei eminesciene vin la mormântului ”Poetului lor”. Impresionează în mod deosebit pelerinii veniți cu treburi în Capitala Țării: din Moldova și din Muntenia, de la Malul mării și din îndepărtatul Maramureș. De fiecare dată, acești pelerini - intelectuali sau oameni simpli - își fac timp să ”afle” unde este Cimitirul Bellu Ortodox și vin să se reculeagă la mormântul poetului și să aprindă și ei o lumină pentru ca El, Eminescu nostru, să știe că românii nu l-au uitat, când de la naşterea lui se împlinesc în acest an, la 15 ianuarie, 166 de ani.
La mormântul Poetului s-a recules o stră-strănepoată a Veronicăi Micle
Când a venit cu treburi în București, o stră-strănepoată a poetei Veronica Micle a venit la mormântul Poetului. Un martor ocular a povestit că pelerina s-a recules cu pioșenie la mormântul ” Dragului Poet” , a aprins multe lumânări și tămâie.
Și stră-strănepotul frizerului lui Eminescu , ”Dumitrache” a venit în pelerinaj
La mormântul Poetului a venit și un stră-strănepot al frizerului lui Eminescu, Dumitru Cosmănescu, rămas în documentele vremii sub numele de ”Dumitrache”, așa cum îl striga Eminescu. Pelerinul a stat minute în șir în fața mormântului, după aceea a aprins lumânări și a așezat un buchet de flori chiar ”pe fruntea” Poetului. Pelerinul era un om simplu, timid și cu probleme de sănătate. După o vreme, el și-a declinat identitatea în fața unui preot, povestindu-i acestuia tot ce știa despre ”unchiulețul ” său, frizerul preferat al Poetului, martorul ocular la momentul dramatic care i-a grăbit sfârșitul. Înainte de a fi tuns, Poetul a vrut să se mai plimbe cu Dumitrache prin curtea Institutului, unde era internat, deoarece era o zi de iunie foarte călduroasă. În timpul plimbării, Poetul l-a întrebat pe Dumitrache dacă știe să cânte: ”Deșteaptă-te române!” Atunci, frizerul i-a spus că nu știe acest cântec. Eminescu a vrut să-l învețe cântecul ”Deșteaptă-te române” pe care-l îndrăgea și a început să-l intoneze cu vocea lui formidabilă de tenor, despre care s-a vorbit mult în presa vremii. În acele clipe, Poetul a fost lovit cu o cărămidă în cap de un "nebun" care se plimba și el în curtea Institutului Caritatea, situat pe strada Plantelor în București.
Din cauza loviturii puternice , Eminescu a căzut și i-a spus lui Dumitrache să cheme repede medical că se prăpădește. Frizerul, șocat de întâmplare, a anunțat medicul. Doctorul Șuțu l-a consultat pe Poet și a spus că totul va fi bine. Dar, peste două zile, Eminescu a murit. Mai târziu, în ziarul Universul apărut în data de 28 iunie 1926 era prezentată mărturia martorului ocular, Dumitrache…
Mormântul poetului este îngrijit de o iubitoare a poeziei eminesciene
De multe ori, la mormântul Poetului o întâlnesc pe doamna Maria, o persoană sensibilă care îngrijește mormântul Poetului din proprie inițiativă : schimbă apa la flori, aprinde lumânările lăsate de pelerinii veniți din provincie, încât la locul de veci al Poetului să fie mereu lumină.
Dincolo de muntele de flori, am observant că monumental poetului se degradează pe zi ce trece. Oare, cine va repara monumetul Poetului din proprie inițiativă? Oare ceilalți scriitori nu mai au rude în viață sau admiratori, care să le aprindă o lumânare și să le pună o floare pe mormânt, măcar de sărbători?
La ceas aniversar, orice român ar trebui să-și amintească Urările Poetului:
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zori,Viaţa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală şi mândrie,Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"
