Pinacoteca București ce conține aproape 5.500 lucrări de artă va avea sediul pe Lipscani

Ultima actualizare:

    Impunătoarea clădire de pe Lipscani a fost, înainte de regimul comunist, sediul primei societăți românești de asigurări, „Dacia-România”Foto: wikipedia.ro
Impunătoarea clădire de pe Lipscani a fost, înainte de regimul comunist, sediul primei societăți românești de asigurări, „Dacia-România”Foto: wikipedia.ro

La sfârșitul lunii iulie, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, Pinacoteca Bucureștiului – colecția de artă ce aparține municipalității – va fi găzduită în clădirea de pe strada Lipscani nr.18-20 și se va afla în administrarea Muzeului Municipiului București. Colecția cuprinde aproape 5.500 de opere de artă - picturi, grafică, sculpturi, artă decorativă – semnate, în marea lor majoritate, de unii dintre cei mai importanți artiști români.

Povestea Pinacotecii Bucureștiului  începe la 1 iunie 1933, când a fost înființată prin decret regal de Regele Carol al II-lea , cu titulatura „Pinacoteca Municipiului Bucuresti” în timpul mandatului de primar al lui Dem. I. Dobrescu.. Deschiderea oficială  a avut loc în 20 noiembrie 1933, într-un imobil donat în acest scop de către Ioana Urseanu, văduva amiralului Vasile Urseanu, din Bd. Lascăr Catargiu 21, sediul actual al Observatorului Astronomic. La deschidere au fost expuse 103 lucrări, majoritatea de pictură, dintre care 63 proveneau din colecțiile Primăriei București. În următorii cinci ani, fondul de opere de artă din colecția Pinacotecii s-au adăugat 241 de lucrări cumpărate din fondurile municipalității, precum și cu un mare număr de piese provenite din donații particulare, astfel încât, în anul 1939, inventarul se ridica deja la 756 de lucrări. Cel mai important donator particular a fost sculptorul Filip Marin, care a donat 162 de opere, din care 43 de piese de sculptură, 14 lucrări de pictură și 105 desene, purtând semnătura artistului. A doua donație, ca importanță, constă în 67 de pânze, aparținând atât unor cunoscuți maeștri români cât și celor mai importante școli de pictură europene și provine de la avocatul colecționar Ioan Movilă (1846- 1904), descendent dintr-o veche familie de domnitori și boieri ai Moldovei.

În 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Națională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului București care a fuzionat cu Muzeul de Istorie al Bucureștiului, iar în clădire s-a înființat Muzeul Științelor Experimentale, inaugurat în 1950 în care a fost integrat și Observatorul Astronomic “Vasile Urseanu”. Pinacoteca a fost mutată de mai multe ori și, de fiecare dată, cel mai mult au avut de suferit obiectele. De-a lungul timpului, muzeul a suferit modificări de titulatură și de sediu. S-a numit pe rând: Pinacoteca Municipiului București, “București în arta plastică”, Colecția Simu, Muzeul de Artă al Municipiului București “Anastasie Simu”.

Primul sediu a fost în clădirea actuală a Observatorului Astronomic

O altă etapă din odiseea zbuciumată a Pinacotecii a fost cea de după dărâmarea clădirii Muzeului Simu când, din nou, lucrările au fost mutate, în 1950 la Muzeul Naţional de Artă al României, pe atunci Muzeul RSR, care tocmai se înfiinţase. Pinacoteca a mai funcţionat, timp de un deceniu, şi sub denumirea schimbată de „Bucureştiul în Arta Plastică” , până la cutremurul din 1977, când pentru patru ani nu a mai avut sediu. A revenit într-o casă, la începutul anilor 1980, Casa Slătineanu, pe lângă Opera Română, unde a funcţionat până în 1989. În anul 1984, prin unificarea cu Muzeul de Istorie al Municipiului București, a devenit secție a actualului Muzeu al Municipiului București, cunoscut și ca Muzeul Șuțu. În anul 1991, din pricina unor defecțiuni tehnice ale clădirii în care se afla Pinacoteca – Casa Slătineanu - aceasta a fost închisă, iar pe parcursul anilor clădirea a fost retrocedată proprietarilor de drept. Din acest motiv, adică lipsa unui spațiu propriu de expunere, patrimoniul Pinacotecii, ajuns între timp la aproape 5.500 de piese, a rămas de mulți ani ascuns în depozite. Mai exact, colecția cuprinde 2.543 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 lucrări de sculptură, 87 de lucrări de artă decorativă si 2.425 de lucrări de grafică. După ce Primăria Capitalei a reabilitat Muzeul Gheorghe Tattarescu, fostă casă memorială care găzduia atelierul marelui pictor, în clădire au fost depozitate picturile din patrimoniul Pinacotecii, dar a fost închisă pentru public. Din 2011, Pinacoteca expune pe rând lucrări din colecțiile sale, în expoziții tematice organizate ocazional în încăperile  din corpul A al Palatului Cesianu-Racoviță, unde își desfășoară activitatea Casa de licitație Artmark sau în spațiile Muzeului Municipiului București. În 2012, 14 tablouri ale Pinacotecii Bucureşti, purtând semnătura marilor nume din istoria artei româneşti: Theodor Pallady, Camil Ressu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna,Nicolae Dărăscu, Iosif Iser, Eustaţiu Stoenescu, Ion Theodorescu-Sion, Ipolit Strâmbu, Aurel Băeşu, Ştefan Popescu, M.H. Maxy şi Arthur Verona, au fost restaurate prin campania de strângere de fonduri "Adoptă o capodoperă".

Însăși clădirea ce va deveni, să sperăm, noua casă a Pinacotecii Capitalei are o istorie interesantă. Situată, practic, față în față cu partea veche a sediului Băncii Naționale, cu intrarea dinspre Lipscani, ea fost construită între 1910 – 1912, fiind inițial sediul unei sucursale a Băncii Gesselschaft din Berlin. După anul 1918, statul român a preluat clădirea, ea devenind sediul uneia dintre cele mai vechi societăți române de asigurări, „Dacia-România”. Aceasta fusese constituită la 1881 prin fuziunea a două societăți cu același obiect de activitate: „Dacia”, înființată în 1871, având sprijinul celui mai bogat român al timpului, Gheorghe Grigore-Cantacuzino, poreclit „Nababul” - practic, prima societate românească de asigurări - și „România”, înființată în 1873, ce se bucura de sprijinul unor personalități ca Mihail Kogălniceanu și Grigore Ghica. Revenind în zilele noastre, încă din 2013, Primăria Capitalei preluase clădirea de la BCR, în cadrul unui schimb în care Primăria a oferit terenul de pe Calea Victoriei unde a fost înălțat Turnul Bancorex, plus o sumă de bani. Inițial, clădirea ar fi trebuit să fie cedată în administrare Institutului „Elie Wiesel” și să devină sediul  Muzeului de Istorie a Evreilor si al Holocaustului din România, dar proiectul a fost respins în mod repetat în Consiliul General al Primăriei București. Până la urmă, ea va deveni sediul Pinacotecii Capitalei. Rămâne însă de văzut în cât timp îi vom putea trece pragul…

Parteneri

image
www.fanatik.ro
image
observatornews.ro
image
iamsport.ro
image
www.antena3.ro
image
as.ro
image
playtech.ro
image
www.fanatik.ro
image
www.cancan.ro
image
www.playsport.ro
image
sportpesurse.ro
image
www.bugetul.ro
Prințesa Caroline și Pierre Casiraghi cu soția Beatrice Borromeo, doliu în familia Casiraghi de la Monaco   Profimedia jpg
okmagazine.ro
image
okmagazine.ro
image
okmagazine.ro
image
historia.ro
image
historia.ro
1280px Podul de la Cernavodă distrus în 1916 jpg
poligon explozie jpg
ucraina png
Schengen shutterstock 9 jpg
lidl jpg
profi1 jpeg
cna consiliul national al audiovizualului Foto Facebook jpg
masina electrica
image
actualitate.net
image
actualitate.net