Povestea emoționantă a tânărului afgan care a plecat pe jos din țara natală și și-a deschis o shaormerie în România: „La 9 ani m-am angajat într-o fabrică”
Avea doar 12 ani când a luat decizia care i-a schimbat destinul. Sătul de sărăcia cumplită și lipsa oricărei perspective în Afganistanul natal, Idris Mahmad a plecat singur la drum. O călătorie de aproape 5.000 de kilometri, cei mai mulți parcurși pe jos, l-a adus în România, țara pe care astăzi o numește „acasă”.
Idris are acum 20 de ani și trăiește în Gura Humorului, unde a reușit să-și deschidă o mică afacere, respectiv o shaormerie și mai ales, să-și construiască o viață cu demnitate. Aici a învățat să scrie, să citească și să-și clădească propriul drum. Într-un interviu pentru Antena3.ro, tânărul a povestit ce l-a motivat să plece și de ce își dorește să devină cetățean român.
„Nu am fost niciodată la școală în Afganistan, că a trebuit să muncesc. La 9 ani m-am angajat într-o fabrică unde făceam haine. Munca era multă și banii puțini. Așa că le-am spus părinților că eu plec într-o altă țară. Și am plecat, chiar dacă ei nu au fost de acord”, a povestit tânărul.
Idris își amintește precis drumul lung și periculos pe care l-a parcurs pe jos, prin șase țări: Iran, Turcia, Grecia, Macedonia, Serbia și, în cele din urmă, România. Tot la doar 12 ani, aflat în Turcia, a reușit să câștige primii bani și i-a trimis acasă, familiei pe care o lăsase în urmă în Afganistan.
„Și acolo făceam haine, lucram la negru. Pentru ei nu a contat vârsta mea”, își amintește el.
Cel mai greu nu a fost drumul, nici foamea, nici frigul. Cel mai greu, spune Idris, a fost să fie copil într-o țară străină, forțat să se comporte ca un adult care trebuie să întrețină o familie întreagă. Cu banii trimiși din străinătate, cei trei frați ai săi și sora mai mică pot merge acum la școală în Afganistan, iar mama lor se poate ocupa de gospodărie.
„Cea mai grea zi a fost cea în care am aflat că a murit tata”
Idris a aflat despre România abia când ajunsese în Serbia, epuizat de munca grea și prost plătită din Turcia. Și mai mare i-a fost surpriza când a descoperit că în România este ilegal ca un copil să lucreze. Așa a ajuns să meargă pentru prima oară la școală și, mai târziu, să o termine.
„Cea mai grea zi a fost cea în care am aflat că a murit tata. Atunci eu am devenit conducătorul familiei. Eu trebuie să am grijă de toți. Pentru că eu sunt cel mai mare”, a mai spus el.
După ani întregi în care a muncit din greu prin fast-food-uri din Timișoara și Câmpulung, Idris Mahmad a decis că e timpul să muncească pentru el. „Mai bine muncesc pentru mine”, spune el cu hotărâre. Așa a apărut, în Gura Humorului, propria lui shaormerie – un vis care a început cu pași mici, dar cu ambiție mare.
„Momentan am un angajat, o româncă. Lucrez și acum de dimineața până seara, dar măcar o fac pentru mine acum”, povestește tânărul de 20 de ani, originar din Afganistan.
Idris visează la ziua în care va avea un lanț întreg de restaurante, cu numele său pe firmă. România, spune el, este locul care i-a oferit șansa de a construi ceva: „Dacă ești liniștit și muncești, nu contează că ești străin. Chiar poți reuși aici.”
Rețeta tânărului afgan: muncă, respect și totul proaspăt
Shaormeria din Gura Humorului funcționează ca un mic laborator de disciplină și pasiune. Idris face totul singur: taie legumele, prepară carnea, pregătește sosurile.
„Dacă dai totul proaspăt, mâncarea are gust. Dacă e de patru zile, nu are”, explică el simplu, dar cu convingerea unui om care știe că succesul se găsește în detalii.
Spune că românii s-au purtat mereu frumos cu el și că România este singura țară în care s-a simțit cu adevărat ajutat. Idris își dorește să devină cetățean român. Nu a făcut încă demersurile, pentru că are doar un angajat și nu își poate permite să lipsească prea mult de la muncă. Dar plănuiește să aplice de îndată ce mai angajează pe cineva.
„România e țara mea acum. Aici e casa mea, aici e totul meu”, conchide acesta.
