Secretul ouălor încondeiate. „Pictorița” din Bucovina: „Ca să arate bine se ungeau cu slănină”
Multe gospodine vopsesc ouă, puţine se pricep să le încondeieze, dar una singură este Elica. Fercal Gabriela Elica este din comuna suceveană Vatra Moldoviţei şi de meserie e „pictor de ouă”. I se spune „regina ouălor încondeiate”. Elica are 53 de ani şi „pictează” ouă de la 10 anişori.
O întâlneşti la toate târgurile mari. Colţul cu „operele” ei este căutat, dorit şi îl găseşti imediat, după aglomeraţia din jur. Am găsit-o la sfârşitul săptămânii la Muzeul Satului din Bucureşti, la Târgul de Florii. Tocmai încheiase o lecţie deschisă de încondeiat ouă într-o sală a muzeului şi, modestă, se întorsese la măsuţele ei. A predat de-a valma la copii, adulţi, ba chiar şi unui preot. Toţi au stat cu ochii cât cepele şi urechile pâlnie să audă cum şi în ce fel ajunge oul de la găină, gâscă sau struţ ca o mică operă de artă. S-a întors apoi la masa ei, aşteptând liniştită clienţii.
„În Bucovina a început încondeiatul ouălor”
Am stat de vorbă cu ea cu greu, căci tot timpul venea câte cineva interesat să cumpere produsele expuse de Elica. Cu fiecare stătea şi povestea, căci nu puţini doreau să-i ştie secretele. Avea ouă de două feluri pictate: de lemn şi naturale, la acelaşi preţ, 15 lei.
„Cred că am pictat mii de ouă de când am început. Acolo de unde sunt eu, în Bucovina, toată lumea face asta, mereu ne întrecem între noi. Eu am învăţat de la bunii mei, ei de la bunii lor şi tot aşa meşteşugul ăsta vine din om în om, din familie în familie, din vechime. La noi în Bucovina este locul în care a început încondeiatul ouălor”, spune povestea pe repede înainte „pictoriţa”.
Apoi ne dezvăluie secretele încondeierii şi ochii ei sclipesc, mintea se întoarce la vremurile când la fel îi vorbeau şi ei alţii.
Pașii pentru a obține oul încondeiat
„Fiecărui ou i se face o găurică şi i se scoate conţinutul. O facem cu o seringă sau un burghiu special. Cu grijă, ca să nu se spargă. Apoi se învârte acul de seringă în găurică pentru a se descompune gălbenuşul. Se introduce aer uşor, uşor, iar conţinutul oului iese pe lângă ac”, ne explică Elica.
Bucovineanca ne spune că mai este o metodă: se fac două găuri, în capetele opuse ale oului, pe unul se bagă seringă, iar pe celălalt iese conţinutul. Migală, răbdare şi precizie, ca la un ceasornicar. Cei care nu au răbdare au găsit o metodă de a grăbi procedura: împing în găurică aer, uşor cu o pompă.
După ce se scoate gălbenuşul, cu aceiaşi seringă se bagă apă, „pentru a se spăla interiorul că altfel miroase urât”. Piesa se pune apoi în cofrajul de ouă cu gaura în jos pentru a ieşi apa.
Ajunsă în acest moment al povestirii, Elica ridică un lemn cu o bucăţică mică de fier înfiptă în el. Pentru noi este o bazaconie, dar la ea... este ca acul cu aţă pentru un croitor.
„Aceasta este chisiţa, un beţisor de lemn ce are fixată la unul dintre capete o pâlnie minusculă confectionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Aceasta va fi unealta cu care vom desena pe ou, după ce o înmuiem în ceară fierbinte încălzită. Trebuie să ţii în ceară fierbinte cât poţi de mult, chiar dacă îţi arde mâna. Dacă nu este suficient de înfierbântată ceara nu poţi desena”, spune bucovineanca.
Muncește și o oră la un ou
Oul este desenat cu ceară şi culoare, rând pe rând, până se obţine modelul dorit. La final se dă cu lac pentru a nu se lua culorile
„Pe vremuri, când eram eu tânără, se folosea slănina. Ca să fiu mulţumită de munca mea muncesc la un ou încondeiat cam o oră”, ne arată femeia undeva în spatele ochilor ageri.
Ce simbolizează culorile cu care se vopsesc ouăle
Culorile folosite pentru încondeiatul ouălor au fiecare o anumită semnificaţie, nu sunt alese la întâmplare. Astfel, albul este simbol al purităţii, roşul semnifică viaţa, albastrul este culoarea cerului şi a apei, negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele şi aurul. În sfârşit, liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea.
