Spitalele ne omoară cu zile!
Amănunte înfiorătoare despre tragedia din „Colectiv” au fost dezvăluite, ieri, de un medic de la Spitalul de Arşi din Capitală, care spune că „tinerii au murit într-o bombă biologică, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti”. Erau grav răniţi, iar doctorii erau foarte pesimişti. Totuşi, şansa lor la viaţă, cât de mică, a fost secerată de incompetenţa şi inconştienţa autorităţilor din Sănătate.
33 de oameni care au reuşit să iasă din iadul de la „Colectiv” au murit în zilele care au urmat după incendiu. Cu arsuri grave pe partea superioară a corpului, unii cu arsuri pe căile respiratorii, alţii intoxicaţi cu fum, tinerii nu primiseră prognosticuri prea bune de la medici. Deşi, autorităţile au spus, la acea vreme, că spitalelor nu le lipseşte nimic pentru a-i îngriji pe răniţi, lipsurile erau foarte mari. Tocmai de aceea, la presiunea mass-media, dar şi a familiilor, şefii de la Sănătate au decis să ceară ajutorul clinicilor din străinătate. Astfel, au fost trimişi, pe rând, 69 de răniţi în afara ţării. Nouă au murit.
La rândul lor, medicii de la noi au muncit mult ca să-i salveze pe tinerii din „Colectiv”, însă lipsurile sistemului de sănătate i-au învins în multe cazuri. Despre această luptă a lor, despre neajunsurile din spitale, despre lipsa deciziilor corecte şi despre cum au murit oameni care aveau zile a vorbit, ieri, un medic de la Spitalul de Arşi, într-un interviu acordat tolo.ro.
Medic: „Mulţi dintre răniţi au murit cu zile. La noi, la Spitalul de Arşi, majoritatea au murit infectaţi cu diverşi germeni, dintre care cel mai agresiv este piocianicul. Vorbesc cu certitudine despre Spitalul de Arşi, dar ştiu şi de la colegi de la alte spitale că situaţia este asemănătoare”.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Arşi, dr. Adrian Stănculea, şeful secţiei ATI: „Sunt trei pacienţi decedaţi. Fiecare medic curant a anunţat familia, nu era cum să se ascundă infecţia”.
Medic: „Bacteria piocianic există în spitale de mult. La Spitalul de Arşi, oamenii mor pe capete de ani de zile din cauza septicemiei dezvoltate din bacterii. De ce n-au fost anunţate familiile din primele zile, ca să aibă opţiunea de a-i transporta în străinătate?! Unii dintre ei, puteau fi transportaţi. Infecţiile cu bacterii apar, din experienţa noastră, cam din ziua a cincea. Ar fi fost timp. Intubaţi, ei puteau fi transportaţi”.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Arşi, dr. Adrian Stănculea, şeful secţiei ATI: „Nu pot spune dacă cei trei mai erau în viaţă dacă nu făceau infecţii nosocomiale, pentru că leziunile pulmonare erau extrem de severe. Şi alţi pacienţi au infecţii nosocomiale, dar la cei trei acestea au fost de o anvergură mai mare decât la alţi pacienţi. Au fost şi pacienţi transferaţi, care au decedat la spitale din străinătate, dar nu pot spune dacă din cauza infecţiilor nosocomiale”.
Medic: „S-au infectat. Din acel moment, şansa de a scăpa era foarte, foarte mică. Oamenii mor pentru că aceşti germeni intraspitaliceşti sunt foarte agresivi şi rezistenţi. Pacienţii intră în contact cu germenii oriunde! Noi nu suntem, nici la Terapie intensivă şi nici pe secţii, un spital de arşi adecvat. Deşi suntem singurii medici specializaţi din ţară. Condiţii normale înseamnă ca fiecare bolnav să fie izolat. Circuitele de acces, la fel. Aerul lor trebuie supravegheat. La noi, toţi bolnavii sunt spălaţi într-o singură cadă. Se dezinfectează cada, e adevărat, dar întrebaţi-i pe şefii spitalului dacă e suficient! Germenii selectaţi în spital sunt extrem de rezistenţi”.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Arşi, dr. Adrian Stănculea, şeful secţiei ATI: „Este adevărat. La Terapie intensivă, există o singură cadă pentru pacienţi. Dar, aceasta este sterilizată, nu sunt spălaţi pacienţii unii după alţii, ci după ce se face sterilizarea”.
Medic: „Medicii francezi, care erau în ţară chiar în acele zile pentru programul de Unităţi de Arşi al Băncii Mondiale, au spus despre spitalul nostru doar atât: „Totalement vetuste” (n.r. „În totalitate, vechi”).
«Alexandru şi ceilalţi au fost ucişi»
Alexandru Iancu (25 de ani), care a murit în 21 noiembrie, la Spitalul „Sf. Ioan”, a fost cea de-a 59-a victimă a incendiului din „Colectiv”. Îndurerat, tatăl lui, Eugen Iancu, a scris ieri pe contul său de Facebook că mărturisirea medicului de la Spitalul de Arşi este adevărată: „Ăsta este un adevăr pentru care cei ce nu au acceptat imediat plecarea copiilor din ţară trebuie să plătească . De asta susţin că Bănicioiu şi Arafat sunt criminali. Au ucis toţi copiii, morţi ulterior internării”. Eugen Iancu povestise, anterior, că fiul său ieşise din club pe picioare, ajutat de prieteni. „A fost dus la ambulanţe şi predat unui medic . Vorbea , stătea în picioare. La spital nu a ajuns cu SMURD. A fost trimis cu o maşină particulară”, a povestit tatăl băiatului. „Copiii ăştia, care aveau arsuri pe diferite suprafeţe , dar foarte grave , trebuiau să fie introduşi într-un mediu absolut izolat. În schimb, ei au fost ţinuţi în medii nesigure. Aparatele care să-i ajute să respire au venit după o săptămână. Astfel, infecţiile s-au dezvoltat, iar, dacă ţin cont şi de faptul că toţi copiii plecaţi în străinătate au plecat cu bacterii specifice căpătate în spitale , îmi dau seama că Alexandru şi ceilalţi au fost ucişi”, a scris, miercuri seară, tatăl lui Alex.
30 octombrie 2015: 60 de oameni au murit arşi şi intoxicaţi cu fum
În 30 octombrie, 400 de tineri, care se strânseseră într-un club din Bucureşti, la un concert rock, au văzut iadul. 27 dintre ei s-au stins în acea seară blestemată. Coşmarul a continuat, însă, în fiecare zi care a trecut. Au murit pe rând, iar, în 22 noiembrie, numărul lor a ajuns la 60. În spitale din Bucureşti şi din străinătate, mai sunt alţi 60, care se luptă să supravieţuiască. Au arsuri grave pe corp şi pe căile respiratorii. Câteva artificii de la finalul concertului trupei „Goodbye to Gravity” au aprins buretele de pe tavanul clubului „Colectiv”. A ars în câteva secunde şi s-a transformat într-un lichid care a căzut pe oameni. Le-a ars capul, mâinile, spatele şi pieptul, până la os. Aerul încins i-a ars şi pe dinăuntru, iar fumul degajat i-a gazat, pur şi simplu, motiv pentru care mulţi au murit intoxicaţi, ca la Auschwitz.
Imaginile de la locul tragediei, cu oameni arzând şi murind în chinuri, ne-au produs suferinţă şi revoltă, deopotrivă. Astfel, în zilele de după tragedie, peste 70.000 de oameni au ieșit în stradă, într-o zi, în Capitală şi în ţară. Au cerut schimbarea clasei politice şi demisia Guvernului Ponta, care a venit în 4 noiembrie.
Înainte însă, guvernul a adoptat un act normativ prin care, dacă localurile nu respectă normele de siguranţă în caz de incendiu, pot fi amendate şi închise. De asemenea, după tragedie, unii angajaţi ai ISU au fost acuzaţi că au permis funcţionarea clubului fără ca acesta să aibă autorizaţie de securitate la incendiu. Astfel, instituţia a demarat controale în toate localurile. Au fost descoperite multe nereguli, închizând o parte din localuri. Mai mult, șefii de la ISU Bucureşti au fost schimbaţi. Iniţial, au spus că nu ştiau de existenţa clubului „Colectiv”. Jurnaliştii au demonstrat, însă, faptul că şefii de la ISU Bucureşti au minţit.
«Săracii copii, au murit cu zile»
Maria Albu (58 de ani), menajeră: „Este cumplit! Nici acum nu-mi vine să cred prin ce chinuri au trecut acei copii. Iar acum că au apărut aceste informaţii, cum că ar fi murit cu zile...nu am cuvinte. Pe mine una m-a ferit Dumnezeu de spitale, dar, dacă m-aş îmbolnăvi, n-aş avea încotro şi ar trebui să mă tratez aici, în ţară.”
Maria Baclisanu (52 de ani), vopsitor: „Nu mi se pare normal. Spitale ca acestea ar trebui să fie închise. Din păcate, avem medici buni, dar degeaba... pentru că nu au unde să lucreze, iar condiţiile sunt mizerabile. Nu se duce nimeni de drag în spitale. Ce poţi să faci? Ţi-e teamă, nu ţi-e teamă, tot trebuie să te internezi dacă, Doamne fereşte!, te loveşte vreo boală.”
Simona Vasile (46 de ani), lăcătuş mecanic: „Am avut cunoştinţe care mai rău s-au îmbolnăvit în spitale. În Capitală, mai e cum mai e, dar nu vreau să mă gândesc ce e în spitalele din oraşele mai mici. Sistemul medical trebuie schimbat cap-coadă. Ar trebui să facă investiţii serioase în centrele medicale, pentru că nu toţi avem bani să ne tratăm îm străinătate.”
Adrian Grigorescu (44 de ani), taximetrist: „Fiica mea a trebuit să facă o operaţie pe cord deschis şi mi-a fost teamă s-o operez aici. Ştiam de această problemă, mă documentasem şi nu am vrut să risc. Rata deceselor după operaţii din cauza complicaţiilor din spital este de 15 ori mai mare în România decât cea din afară. Tocmai de aceea am ales Germania.”
George Vlătaru (29 de ani), lucrător comercial: „Dacă m-aş îmbolnăvi, nu aş avea încotro şi m-aş trata în aceste spitale. Nu pun răul înainte şi nu mi-e teamă... Oricum, nu poţi schimba tu sistemul. Cel mult, dacă ai bani, te poţi trata în afară sau la privat. Din fericire, nu am avut cazuri în familie care să contracteze vreo infecţie din spitale. ” (Alina Răducanu)
