Tinerii, captivi între filtre și viața reală! Unul din trei adolescenți suferă în mod constant de stări de neliniște
Anxietatea a devenit realitatea zilnică a multor tineri români care schimbă filtre pe rețelele de socializare, dar nu mai știu cum să gestioneze ce simt în viața reală. Iar cifrele alarmează specialiștii. Psihologii avertizează că nu vorbim despre mofturi adolescentine, ci despre un fenomen care se extinde rapid și profund.
De ce apare anxietatea
Studiile recente arată că anxietatea a devenit una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate mintală în rândul tinerilor din România. Aproape 72% dintre adolescenți au apelat la servicii de terapie pentru tulburări de anxietate, în ultimii doi ani, iar unul din trei suferă constant de stări de neliniște, teamă sau presiune emoțională. Psihologii avertizează că nu vorbim despre mofturi adolescentine, ci despre un fenomen care se extinde rapid și profund.
Întrebarea multora este ce le provoacă acestor tineri aceste cutremure emoționale. În primul rând, presiunea. Pe toate planurile. Să aibă note bune. Să arate bine. Să fie prezentabil pe social media. Să nu greșească. Să fie "cineva”, cu alte cuvinte. Toate acestea într-o lume care le cere totul, dar le oferă puțin sprijin real. Specialiștii în sănătate mintală avertizează că hiperconectivitatea digitală a dus la hiperdeconectarea emoțională. Copiii ajung să folosească rețelele sociale de la vârste tot mai mici, unii chiar și de la 5 ani, iar asta le afectează dezvoltarea afectivă și identitară.
Hiperanaliza sau gândurile catastrofale aparțin anxietății
„Anxietatea este o reacție psihologică adaptativă, parte a sistemului nostru de supraviețuire. Ea reflectă activarea sistemului nervos autonom în fața unei amenințări reale sau percepute, generând modificări fiziologice și cognitive menite să optimizeze reacția la stres. În parametri normali, anxietatea are un rol funcțional. Devine problematică atunci când intensitatea, frecvența sau durata sa interferează semnificativ cu funcționarea cotidiană, relaționarea socială sau capacitatea de muncă. În acest caz, putem vorbi despre tulburări de anxietate, în conformitate cu clasificările internaționale – DSM-5 și ICD-11.
Semnele care indică o anxietate de natură clinică includ: simptome cognitive: anticipare negativă, hiperanaliză, preocupări excesive, gânduri catastrofice; simptome somatice: tensiune musculară, tahicardie, dispnee, greață, cefalee, vertij, tulburări de somn; comportamente evitante: evitare sistematică a situațiilor percepute ca amenințătoare (locuri publice, interacțiuni sociale, responsabilități profesionale); manifestări afective: iritabilitate, neliniște, dificultăți de relaxare, labilitate emoțională", explică Adriana Costișanu Savu, psiholog Clinician, psihoterapeut și doctor în Științe Medicale.
De ce apare anxietatea
„Factorii genetici și neurobiologici: dezechilibre la nivelul neurotransmițătorilor implicați în reglarea dispoziției (serotonină, GABA, noradrenalină); factorii de mediu și experiențele timpurii: traumatisme, stil de atașament anxios, modele parentale disfuncționale. Factori cognitivi: distorsiuni cognitive (gândire dihotomică, personalizare, suprageneralizare); factori de personalitate: trăsături de nevrotism, perfecționism sau sensibilitate ridicată la stres. Din punct de vedere clinic, este important să distingem între tulburările de anxietate generalizată (GAD), fobia socială, tulburarea de panică, agorafobia și anxietatea de separare, fiecare cu particularități simptomatice și terapeutice distincte.
Anxietatea, atunci când devine cronică și invalidantă, nu mai este o trăire de care să ne fie rușine, ci o tulburare care necesită evaluare și intervenție profesională. În calitate de psiholog clinician și psihoterapeut, îndemn persoanele care se confruntă cu manifestări anxioase persistente să nu amâne solicitarea ajutorului. Suferința psihică este reală, dar și tratabilă. Cu intervenția corectă, cu răbdare și încredere, fiecare persoană poate învăța să-și regăsească echilibrul emoțional și calitatea vieții", concluzionează specialistul.
În concluzie, anxietatea tinerilor în 2025 nu este o modă, ci o criză de sănătate mintală care trebuie tratată cu seriozitate. Este timpul ca părinții, profesorii și întreaga societate să renunțe la clișeul „pe vremea mea...” și să înceapă să asculte cu adevărat ce spune generația de azi.
