Tradiţii pentru spor şi sănătate de Anul Nou
Pentru prima dată, stabilirea datei de 1 ianuarie ca început de an, a avut loc în anul 1691 din iniţiativa Papei Inocenţiu al Xll-lea. În timp, în ţara noastră, la cumpăna dintre ani, atât în mediul urban, cât şi la sate, asistăm la un alai al celor mai îndrăgite tradiţii şi obiceiuri româneşti.
În ajunul Anului Nou, datinile şi obiceiurile de iarnă evoluează la scenă deschisă în fiecare comunitate. Practicarea acestor obiceiuri, chiar din ziua de 31 decembrie, nu este întâmplătoare. În gândirea populară, ultima zi a anului simbolizează data renaşterii ordinii cosmice. Evocarea acestor datini este un spectacol la care participă cetele de urători. În acest răstimp, „mascaţii", acei colindători care însoţesc Pluguşorul pe data de 31, „Capra" şi „Sorcova" în Ziua de Anul Nou, sunt aşteptaţi cu mare bucurie de gazde, pregătite să-i cinstească şi să le mulţumească pentru urări.
Unele tradiţii şi obiceiuri care se continuă şi în prima zi a Anului care se înnoieşte au puterea să atragă sporul, belşugul, sănătatea şi voia bună în casa gospodarului care primeşte cu colindul ceata de pe colindători. Incantaţia magică, textul specific fiecărei datini, se transmit din generaţie în generaţie şi are un scop precis: să îndepărteze forţele malefice din viaţa celor care sunt colindaţi.
Costumaţia cetelor de colindători este inspirată din creaţia populară, iar realizarea măştilor demonstrază imaginaţia şi nota hazlie a personajelor interpretate.
Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul săracilor
În prima zi a Anului Nou, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Vasile cel Mare, cunoscut în tradiţia populară ca fiind Crăciunul cel Mic, fratele Crăciunului. Părintele nostru Vasile cel Mare a trăit în Cezareea Capadochiei între anii 330- 379, în vremea marelui şi credinciosului împărat Constantin şi până în timpul domniei împăratului Valens, cel care a devenit un admirator a lui Arie. Sfântul Vasile provenea dintr-o familie creştină binecuvântată: tatăl său, Sf. Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învăţător din Pont, iar fratele său Grigore din Nyssa şi sora Macrina au intrat şi ei în rândul sfinţilor. Iubitor de învăţătură, Vasile cel Mare a studiat la cele mai importante şcoli din Cezareea, din Constantinopol şi din Atena. La Atena, cea mai importantă şcoală din timpul său, Sfântul Vasile a studiat cu pasiune astronomia, geometria, medicina şi retorica. Aici a legat o sfântă prietenie cu Grigore de Nazianz, impresionat de inteligenţa şi de harul său duhovnicesc. În data de 14 iunie 370, în momente dificile pentru Biserică, când ereticii lui Arie şi Macedonie l-au atras la această credinţă chiar pe împăratul Valens, Sfântul Vasile a fost înălţat la demnitatea de arhiepiscop al Cezareei. Prin scrierile sale, Sfântul Vasile a luminat creştinătatea şi a apărat cu dârzenie dogma Sfintei Treimi, fără să ţină seamă de mânia împăratului Valens.
El este cunoscut ca părinte al monahismului oriental, ca protector al familiei şi al săracilor. Sfântul Vasile a acordat o mare atenţie păturii sociale sărace, venind în ajutorul acesteia prin remarcabile acte de caritate. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă biserică, azile şi spitale, solicitâd celor bogaţi să vină în ajutorul persoanelor nevoiaşe. În acest sens, Sfântul Vasile a fost un exemplu; după moartea părinţilor, el şi-a împărţit averea celor neputincioşi şi săraci. În acelaşi timp, episcopul Vasile a acordat o mare atenţie pregătirii canonice şi spirituale a preoţilor. În timpul vieţii, ierarhul a făcut numeroase minuni.
„Dintre scrierile cele mai importante ale Sfântului Vasile trebuie să amintim „Liturghia Sfântului Vasile" şi „Moliftele Sfântului Vasile." „Moliftele" care-i poartă numele se citesc de câte ori este nevoie şi aceste rugăciuni au puterea să vindece boli grave, să alunge duhurile necurate şi blestemele. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca persoanele care solicită să li se citescă aceste rugăciuni au nevoie de o pregătire lăuntrică specială: să ţină post şi să rostească rugăciuni; după o perioadă de curăţire sufletească şi trupească, credinciosul care doreşte să se coboare harul Sfântului Vasile asupra sa, poate să solicite preotului să-i citească Moliftele Sfântului Vasile. De asemenea, Moliftele se citesc când sunt calamităţi naturale sau epidemii, pentru că acestea au puternice efecte terapeutice. Tot în ziua Anul Nou se continuă datinile străvechi, iar sorcovitul este o urare tradiţională; acum, membrii comunităţii, la sfârşitul slujbei, îşi adresează urări de sănătate şi bucurii pentru Noul An. Aceleaşi gânduri bune se adresează naşilor de botez şi de cununie", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica „Sfânta Vineri Nouă" din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).
Datini pentru spor şi sănătate
Dezlegarea anului este un un obicei practicat în ajunul Anului Nou. Cetele de colindători merg pe uliţele satului sau pe străzi, iar vacarmul produs de bice şi de buciume alungă forţele malefice din acea comunitate: insectele dăunătoare recoltelor, seceta, tăciunele din grâu, blestemele făcute pentru pagubă. În tradiţia populară, feciorii harnici şi religioşi, care colindă la casele gospodarilor, pot să dezlege şi cununiile în acea noapte dintre ani, rostind descântece pentru „slobozirea" cununiei, iar pentru măritişul fetelor ei cheamă peţitorii.
Pentru sănătate şi prosperitate, colindătorii le urează gazdelor să le dea Dumnezeu numai bine : spor, sănătate, noroc în tot ce fac, ca să se înnoiască vieţile lor.
Sfântul Vasile este cel care alungă duhurile rele şi are o mare putere asupra dracilor. De aceea, în acestă zi, trebuie rostite rugăciuni de ajutor în casele în care paguba sau boala dăinuie de multă vreme.
În noaptea Anului Nou, oamenii îşi pun în gând o dorinţă şi se roagă pentru împlinirea acesteia. Tradiţia spune că aceste dorinţe, rostite cu credinţă la cumpăna dintre ani, se împlinesc.
În prima zi a Anului Nou, în fiecare gospodărie este bine să păşească un bărbat sau o femeie brunetă, pentru că aceştia aduc noroc gospodarului. Dacă într-o gospodărie trebuie să vină o femeie roşcată sau o femeie blondă, fiecare trebuie să poarte asupra sa un fir de busuioc sfinţit pentru a alunga ghinionul.
Spor în muncile agricole
Primul colac pregătit de gospodină pentru Anul Nou se păstrează până în primăvară; atunci colacul se pune în hrana animalelor de tracţiune - boi sau cai -, înainte de începerea muncilor agricole.
În noaptea de Anul Nou este bine să ai în buzunar cât mai mulţi bani, pentru ca tot anul să nu le duci dorul; în această zi să nu dai bani cu împrumut şi nici obiecte de uz gospodăresc.
În noaptea dintre ani, să aşezăm pe masă un pahar plin cu vin, pentru ca totul să-ţi meargă din plin.
În noaptea Anului Nou, în multe zone din ţară, fetele numără nouă stele pe cer; dacă a noua stea este mai strălucitoare înseamnă că tânăra va avea un ursit voinic şi frumos. Apoi, fata o roagă pe strălucitoarea stea să-i aducă ursitul cât mai repede.
Pluguşorul, obiceiul strâns legat de mitul fertilităţii este aşteptat cu bucurie de gospodari. În fiecare casă, colindătorii care vin cu Pluguşorul rostesc vorbe frumoase, cheamă prosperitatea şi belşugul, iar urarea se face şi în familia celui care conduce grupul colindătorilor.
Sorcovitul, o datină întâlnită la oraşe şi la sate, aduce urări de sănătate şi belşug în familiile unde se rosteşte acest colind. Este bine ca fetele să folosească o sorcovă cu flori albe şi roz, în timp ce la băieţi, sorcova împodobită cu flori bleu sau albastre, aduce noroc persoanelor sorcovite.
