Tradiţii pentru spor şi sănătate în Miercurea Mare
În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, rememorăm evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru. De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.
„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Sfânta şi Marea Miercuri
Mântuitorul a petrecut întreaga zi de Miercuri în Betania, alături de prietenii lui, în casa lui Simeon Leprosul. Lângă el, la masă, se afla Lazăr cel înviat din morţi, surorile acestuia Marta şi Maria şi mulţi alţii.
În Denia din această zi, Sfinţii şi dumnezeieştii părinţi au orânduit să se pomenească două personaje, opuse prin felul în care s-au manifestat faţă de Hristos în Săptămâna pătimirilor: pe de o parte este pomenit Iuda, apostolul care l-a vândut fariseilor pe Hristos şi pe de altă parte se pomeneşte Maria, femeia care L-a cinstit pe Mântuitor, spălându-i picioarele cu lacrimi de pocăinţă, apoi ungându-l pe cap cu cel mai scump mir. De ce a acţionat aşa Maria, numită în multe scrieri religioase femeia păcătoasă ? Ea a fost impresionată de dragostea lui Iisus pentru semeni şi de faptul că Mântuitorul a onorat invitaţia lui Simeon, vindecat de El de lepră, o cumplită boală, blamată de contemporanii Lui.
În acea vreme, Legea îi considera necuraţi pe leproşi şi exista o poruncăa severă: leproşii să fie îndepărtaţi din rândul societăţii. La venirea lui Iisus în Betania, Simeon a organizat un ospăţ în cinstea Mântuitorului, ospăţ la care au participat prietenii şi ucenicii Lui. La masă, Iisus avea de o parte pe Simeon, vindecat de lepră, de cealaltă parte, pe Lazăr, cel înviat din morţi. De asemenea, Maria a fost impresionată şi de faptul că Iisus vorbea cu certitudine de apropiata lui moarte. Cu multe sacrificii, ea cumpărase un vas de alabastru pe care l-a umplut cu mir de nard curat. Mesenii vorbeau că, datorită popularităţii, Iisus va fi încoronat ca rege. Auzind acest lucru, durerea ei s-a transformat în bucurie .
Maria a fost prima care l-a onorat pe Mântuitorul
Pe când se afla în casa lui Simon Leprosul, stând la masă cu prietenii Lui, de Iisus s-a apropiat o femeie care purta în braţe un vas de alabastru cu mir scump. Spărgînd vasul cu mir, ea a turnat uleiul pe capul şi pe picioarele Mântuitorului, iar mirosul s-a răspândit în încăpere; de aceea, cei prezenţi la ospăţ au comentat ore în şir gestul Mariei. Preţul acestui mir, mai mare de 300 de dinari, echivala cu 300 zile de lucru, a încins atmosfera în rândul mesenilor. În acest timp, Maria a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele lui Iisus cu propriile lacrimi şi le-a şters cu părul ei lung şi despletit.
Este şi mai impresionant gestul Mariei, pentru că mirul, acel dar frumos mirositor, a fost folosit pentru ungerea corpului lui Iisus, cât timp acesta era în viaţă. "N-o certaţi", le-a spus Iisus pentru ce a făcut! „Gestul Mariei a prefigurat ungerea Mântuitorului înaintea îngroprii. Apoi, impresionat de acest gest, Hristos s-a adresat din nou ucenicilor săi: "Adevărat vă spun, că oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea se va istorisi ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei", a precizat părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Iuda îl vinde pe Iisus pe 30 de arginţi
Iuda, care era casierul ucenicilor, a certat-o pe Maria pentru risipa făcută. El pretindea că fiecare ban să fie de ajutor săracilor, deşi el însuşi sustrăgea pe ascuns din sumele adunate.
În ziua de Miercuri, după discuţiile referitoare la preţul mirului, Iuda Iscarioteanul L-a părăsit pe Iisus şi a mers la casa lui Caiafa. De fapt, nu era prima dată când Iuda se întâlnea în mare taină cu membrii Sinedriului - Tribunalul suprem, care reglementa şi conducea treburile civile şi religioase ale iudeilor.
În seara aceea de Miercuri, Iuda le-a făcut membrilor Sinedriului o propunere directă, fără ocolişuri: „Ce-mi daţi voi mie şi eu îl voi da pe El Vouă?" Fariseii i-au oferit 30 de arginţi.
Primul Sinedriu a fost convocat ilegal, noaptea, chiar în perioada sărbătorii Pesahului, care celebra eliberarea israeliţilor din robia egipteană. Membrii Sinedriului aveau misiunea să protejeze acuzatul, acordându-i prezumţia de nevinovăţie, în niciun caz, membrii acestui Tribunal nu aveau voie să lovească un acuzat . Totuşi, ei „L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: «Proroceşte, cine Te-a lovit?» şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri", menţionează Evanghelistul Luca ( 22:64)
Iuda a pregătit mai multe strategii care să grăbească arestarea Mântuitorului, dar şi hotărârea cărturarilor şi fariseilor de a-L ucide pe Iisus. (Matei XXVI).
Nu după multă vreme, Iuda a constatat că el însuşi a fost trădat de membrii Sinedriului. Mergând la Templu, el şi-a recunoscut greşeala,că a vândut „sânge nevinovat"; în acelaşi timp, el a realizat că păcatul lui nu poate fi iertat. Cinismul propriilor trădători l-a determinat să arunce banii primiţi, pe care-i avea asupra sa în Templu, apoi să plece. Nu după multă vreme, Iuda s-a spânzurat de un copac numit de atunci „Copacul lui Iuda".
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Potrivit tradiţiei populare, credincioşii care ţin astăzi post negru vor fi protejaţi tot anul de boli de Sfânta Miercuri.
În unele zone ale ţării, copiii merg cu colindul prin sat şi urează gospodarilor să petreacă sărbătorile pascale cu bucurii şi sănătate. Colindătorii primesc în dar de la gospodari ouă, care vor fi înroşite de Paşte.
Încă se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi ca cenuşa din sobe să fie aruncată în Miercurea Mare peste straturile din grădină. În această zi, spun bătrânii satelor, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.
Miercurea Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor când se poate munci în câmp şi se mai spală rufe în gospodării.
