Tradiţii pentru spor şi sănătate în Postul cel Mare
După Săptămâna Albă, care s-a încheiat duminică seara cu sărbătoarea Lăsatului sec de brânză, creştinii ortodocşi sunt pregătiţi spiritual să parcurgă drumul aspru al Postului Mare care durează 48 de zile.
De-a lungul secolelor, înţelepţii Ortodoxiei au vorbit despre anumite rânduieli spirituale, pe care creştinii le respectă de bună voie, începând cu îndatoririle de dietă, de smerenie şi până la faptele de milostenie creştină.
Pentru creştinii care nu împlinesc doar o postire făţarnică, Postul Mare contribuie eliberarea lor de patimi şi la învierea iubirii milostive.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Luni începe Postul propriu-zis, care durează şapte săptămâni, iar alimentaţia se bazează integral pe produse vegetale.
În timpul Postului Mare nu se fac nunţi şi botezuri, iar postitorii nu participă la petreceri şi nici la evenimente de familie, care nu respectă restricţiile alimentare şi viaţa spirituală, specifice Postului.
Pe parcursul Postului Mare există două dezlegări la Peşte şi la vin: una este orânduită pe 25 martie, la sărbătoarea Bunei Vestiri şi cealaltă pe 28 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii.
Prima zi a Postului Mare se numeşte şi Lunea curată. După tradiţie, în această zi creştinii purifică gospodăria, spaţiul în care trăiesc, împlinind unele ritualuri strămoşeşti: se face curăţenie după petrecerea de Lăsatul sec de brânză, se tămâiază casa şi se stropeşte întreaga gospodărie cu agheazmă ( exceptând baia).
În Lunea Curată, odinioară, femeile spălau doar vasele în care pregăteau, de obicei, mâncarea de dulce, apoi le puneau în pod sau în cămară , până la sfârşitul Postului. Firimiturile de la masa de Lăsatul sec de brânză se puneau în mâncarea păsărilor din gospodărie de stăpânul casei, care le chema în dimineaţa acelei zile:"Veniţi păsări, să vă dau şi vouă din bucatele mele cu care prind Postul, dar şi voi să prindeţi Post de la bucatele de vară!"
În prima Marţe după Lăsatul Secului, fetele şi femeile tinere începeau să lucreze la costumele naţionale cu care se îmbrăcau de Paşti. Acum, există o nouă tradiţie: gospodinele îşi cumpără în această zi lână sau mătase din care îşi împleteasc un obiect de îmbrăcăminte până la Paşti , pe care să-l poarte în seara de Înviere. Tradiţia spune că, respectând acest obicei, ele vor avea spor în activitatea de zi cu zi, până la Postul din anul viitor.
Până în Miercurea Mare, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. Dupa această zi, bărbaţii ajută familia la treburile gospodăreşti.Joia Mare este data limită pentru slujbele speciale dedicate morţilor. Fiecare familie duce la biserică prescuri, colaci, vin, miere de albine şi fructe. După slujba de sfinţire, alimentele binecuvântate de preot sunt împărţite de sufletul morţilor :preotului, sătenilor participanţi la slujbă în biserică, în cimitir sau prietenilor de familie.
Mijlocul Postului Mare, numit şi Păresimile, orânduit totdeauna într-o zi de miercuri, este o zi de bilanţ pentru orice gospodărie. În trecut, gospodinele socoteau câtă cânepă mai aveau de tors, pentru că sorocul era la Joia Mare. Acum, gospodarii socotesc treburile restante din gospodăria lor şi fac o planificare riguroasă a acestora, pe zile, tot până la Joia Mare. Treburile neteminate la timp, spune tradiţia, alungă sporul din acea casă.
Sunt scutiţi de la Post copiii, bolnavii, bătrânii şi militarii.
În săptămâna Patimilor nu se consumă urzici şi nici oţet, pentru că Iisus a fost bătut cu urzici şi i s-a dat să bea oţet.
În Săptămâna Mare a Paştelui, cei care au ţinut Post se duc să se spovedească duhovnicului lor, mărturisindu-i acestuia păcatele sau greşelile făcute, prin care i-au supărat pe semenii lor. Spovedania făcută duhovnicului este tainică, iar preotul nu are voie să spună nimănui mărturisirile credinciosului care i se confesează.
După ce creştinul s-a spovedit, se poate împărtăşi; preotul îi dă puţin vin şi anafură, simboluri ale sângelui şi trupului Domnului.
Postul este jerfă şi mulţumire
„Postul Paştelui este un bun prilej de fortificare a voinţei în lupta cu păcatul. Mântuitorul Iisus Hristos spunea: «Demonii pot fi scoşi prin post şi rugăciune!» Pe parcursul celor şapte săptămâni de post, credinciosul posteşte pentru ca Dumnezeu să-i împlinească o dorinţă, să-l elibereze de un necaz şi să-i dea sănătate, dar dacă cerem ceva, fără să jertfim şi noi ceva, rugăciunea nu ne este ascultată. Înmănuncheată cu rugăciunea şi cu harul voinţei, Postirea este o punte de comunicarea cu Dumnezeu", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă (B-dul Nicolae Titulescu, sectorul1).
Săptămâna Mare, postitorul şi Pătimirile lui Hristos
Intrând în Săptămâna Mare, credinciosul posteşte pentru a dărui mulţumirea şi iubirea lui Hristos, cel care s-a răstignit pentru păcatele noastre.
Credinciosul nu mai cere nimic, el participă prin nevoinţă la Pătimirile lui Hristos, urcând alături de El pe drumul Golgotei, bucurâdu-se apoi de clipa Învierii celui care a ridicat păcatele lumii, spun Sfinţii Părinţi.
