Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Cuvioasei Parascheva
Făcătoare de minuni şi mereu folositoare, Cuvioasa Parascheva este ocrotitoarea tuturor românilor de aproape 400 de ani, de când cinstitele sale moaşte au fost strămutate pe pământ românesc şi se odihnesc în Catedrala Metropolitană din Iaşi.
În România, ţara de adopţie a Cuvioasei, un număr impresionant de lăcaşuri ortodoxe poartă hramul Cuvioasei şi ocrotesc icoana sa făcătoare de minuni. Prin intermediul ei, Dumnezeu a săvârşit un număr impresionant de minuni.
Istoricul sărbătorii
Istoria creştinismului consemnează viaţa pilduitoare a Cuvioasei, născută în prima jumătate a secolului al XI într-o familie de creştini de neam bun şi înstăriţi, în localitatea Epivata din Tracia, în apropiere de Constantinopol (Istanbulul de astăzi). În zilele noastre, casa ei părintească a fost transformată într-o biserică ce-i poartă numele.
Documentele vremii menţionează că tânăra Parascheva a fost un sprijin material şi moral pentru săracii din localitatea natală. Din copilărie, Cuvioasa îşi însoţea părinţii la biserică şi duminica, şi în zilele de sărbătoare.
Pe când împlinise vârsta de zece ani, ea a fost impresionată de cuvintele preotului, rostite la o liturghie de duminică, care amintea credincioşilor chemarea Mântuitorului Iisus: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie".
De la acea slujbă, tânăra Parascheva a simţit că rolul său este să-i ajute pe cei săraci şi să-L slujească pe Mântuitorul Iisus cu tot devotamentul. La scurt timp, în repetate rânduri, Cuvioasa a dăruit săracilor hainele sale şi s-a îmbrăcat cu hainele modeste ale acestora. După moartea părinţilor, ea a împărţit toate bunurile săracilor şi s-a îndreptat spre ţinutul Pontului.
În apropiere de Constantinopol, tânăra Parascheva a fost impresionată de Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Heracleea şi a intrat în monahism.
În sfântul lăcaş a petrecut vreme de cinci ani. De aici, ea a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă, mergând pe urmele Mântuitorului Iisus, iar după această experineţă duhovnicească, tânăra călugăriţă s-a nevoit cu postul şi cu rugăciunea într-o mânăstire de maici în pustiul Iordanului.
La povaţa unui înger, a revenit în Epivata
La vârsta de 25 de ani, un înger i-a dat povaţă să se reîntoarcă în ţinutul natal. În cazania Sa, Sfântul Varlaam consemnează mesajul divin: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".
S-a întors în localitatea natală, fără să spună cuiva cine este, din ce familie provine şi ce viaţă smerită a dus în credinţa lui Hristos.
După doi ani petrecuţi pe meleagurile natale, în anonimat, la vârsta de 27 de ani a plecat la Domnul. Localnicii au îngropat-o ca pe o străină, iar trupul său a fost descoperit din întâmplare. Potrivit tradiţiei locale, un marinar a murit pe o corabie şi valurile i-au aruncat trupul pe ţărm. Atunci, un sihastru din zonă a făcut apel la mila creştină a localnicilor şi l-a îngropat după rânduiala credincioşilor din localitate.
Pe când se săpa groapa, localnicii au descoperit trupul Cuvioasei neputrezit, emanând o mireasmă specifică moaştelor. Cu toţii au hotărât s-o înhumeze pe tânăra necunoscută alături de trupul corăbierului. La scurt timp, creştinul care a săpat groapa a visat o împărăteasă, aşezată pe un scaun luminos, înconjurat de îngeri. Spre uimirea lui, împărăteasa îl mustra şi-i spunea că trupul ei neputrezit să fie aşezat la loc de cinste.
Strămutarea cinstitelor moaşte
Credincioşii au respectat dorinţa împărătesei, care era chiar Cuvioasa Parascheva, aşezându-i moaştele în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata, iar în acest loc de închinare, moaştele au rămas timp de 200 de ani. De atunci, documentele vremii consemnează semnele primelor minuni, care au continuat în toate lăcaşurile de cult unde erau strămutate moaştele Sfintei: în cetatea Târnovei, apoi la Belgrad, iar din secolul al XVI-lea, la Constantinopol, aşa cum povesteşte Meletie, Mitropolitul Atenei.
În anul 1641, Partenie, Patriarhul Constantinopolului, a primit 250 de pungi de galbeni de la domnitorul Vasile Lupu, pentru a achita datoriile Patriarhiei faţă da Fanarul din Constantinopol, unde moaştele Cuvioasei erau adăpostite de Patriarhie.
Mai mult, domnitorul Vasile Lupu a trebuit să mai plătească alte 300 de pungi de galbeni Poartei Otomane, ca să primească învoirea să strămute sfintele moaşte şi să fie însoţite de un capugibaşa, un comandant al oştirii otomane, împreună cu ofiţerii săi. Numai în aceste condiţii, moştele puteau fi aduse la Iaşi, deoarece la turci era interzisă strămutarea unui mort pe o distanţă mai mare de trei mile, cu excepţia trupului unui sultan.
După aceste eforturi financiare, cinstitele moaşte au fost aduse la Iaşi şi aşezate în biserica Mânăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi."
În sfântul lăcaş s-a petrecut o minune şi moaştele Cuvioasei au scăpat nevătămate dintr-un incendiu care a izbucnit de la un sfeşnic, aşezat la catafalcul Sfintei, în paraclisul Mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888. În incendiu, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele moaşte, deşi erau învăluite de jăratic, au rămas neatinse de foc.
Şi astăzi se păstrează dovada acelei minuni. De atunci, moaştele Sfintei sunt venerate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde vin să se închine şi să-i ceară ajutor mii de credincioşi din Moldova, din ţară şi din străinătate.
În ţara noastră există două lăcaşuri sfinte care adăpostesc racle cu moaştele Cuvioasei: La Iaşi, în Catedrala Mitropolitană şi în Bucureşti, în Biserica Sfânta Vineri Nouă, unde este aşezată la loc de cinste o raclă cu o părticică din cinstitele Sale moaşte. La ceas de sărbătoare, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot care slujeşte în sfântul lăcaş, ne adresează un cuvânt de învăţătură: „ Fiind mare sărbătoare să ascultăm ce zice cântarea : „Bucură-te Cuvioasă Maică Parascheva, mult folositoare, mult ajutătoare".
Pentru că a trăit printre noi, ştie durerile noastre, ştie necazurile mamelor şi necazul celor săraci. În zi de sărbătoare, când este pomenită Maica Parascheva, credincioşii vin în număr mare, mai ales că-i simţim şi prezenţa fizică la biserica noastră, Cuvioasa având aici o părticică din sfintele ei moaşte.
Ne putem înălţa gândul sublim către Maica Parascheva, atingând sfintele sale moaşte, ca rugăciunea noastră să fie ascultată cu mult spor. Şi anul acesta, Dumnezeu ne-a învrednicit să ne bucurăm, cu mic , cu mare, de aleasa sărbătoare a Cuvioasei noastre, binecuvântată de Dumnezeu nouă, tuturor oamenilor pentru a ne smeri mai mult şi pentru a iubi pe aproapele nostru din tot sufletul şi din tot cugetul nostru. Şi, precum viaţa cărbunelui este împrospătată de mireasma smirnei, tot aşa sărbătoarea Sfintei Cuvioase ne împrospătează nădejdea împlinirii lucrărilor noastre".
Tradiţii pentru spor şi sănătate la marele praznic
Sărbătoare respectată cu mic, cu mare
Praznicul Cuvioasei este zi nelucrătoare, iar gospodinele nu trebuie să spele şi nici nu trebuie să arunce lături în gospodărie, iar cine respectă datina va fi protejat de Cuvioasa de boli de ochi şi de cap.
Credincioşii se roagă în lăcaşuri de cult-biserici şi mănăstiri, pentru sănătate, pentru înlăturarea necazurilor şi pentru împlinirile întregii familii.
In acelaşi scop, credincioşii prăznuiesc pentru prosperitate şi spor în gospodărie, în anul care urmează.
În ziua praznicului, gospodarii care au posibilităţi materiale, pregătesc mese festive, cu bucate tradiţionale, invitând la masă familiile mai sărace care au mulţi copii.
De asemenea, în curtea bisericilor se organizează mese îmbelşugate la care participă enoriaşii din comunitatea respectivă.
În zonele rurale, se aprind focuri în curţile gospodarilor, pentru a alunga spiritele negative şi puterea vrăjilor.
Prin tradiţie, fetele necăsătorite care aduc în casă de la biserică iconiţe cu Sfânta, care roagă şi postesc, cerându-i ajutorul, au noroc de un soţ bun şi iubitor.
De asemenea, este bine ca viitoarele mame să ofere copiilor săraci dulciuri, pentru ca Sfânta să le ajute să aibă o naştere uşoară.
În această zi, gospodarii fac pomeniri la biserică şi împart săracilor pacheţele cu alimente: colăcei şi dulciuri preparate în casă, fructe de toamnă (exceptând poamele care au miezul în formă de cruce), pentru sufletul morţilor din familia respectivă, care nu-şi găsesc liniştea după moarte şi apar supăraţi în visele rudelor.
Este o sărbătoare care aduce bucurii mai ales femeilor şi copiilor.
Acum credincioşii este bine să aşeze lângă candela aprinsă o iconiţă care o reprezintă pe Cuvioasa Parascheva, pentru ca aceasta să ocrotească întreaga familie.
Prognoze meteo în ziua sărbătorii
Cum va fi vremea în ziua praznicului, aşa va fi până la praznicul Sfântului Dimitrie.
Dacă nu plouă în toamnă, până în ziua Cuvioasei, iarna vine curând.
Ca o prognoză meteo, oierii spun că, dacă oile se culcă în această zi adunate în grămadă, va urma o iarna grea, iar dacă ele stau depărtate una de alta, atunci iarna va fi blândă.
Din ziua praznicului şi până în data de 27 octombrie, la praznicul Sfântului Dimitrie cel Nou nu se seamănă secară pentru că semănăturile respective nu aduc spor în casa gospodarului. dăria .
Din această zi se pregătesc turmele pentru iernat. În lumea satelor se organizează târguri unde se vând haine ţesute din lâna oilor pe care le are fiecare cioban. Acum se cumpără cojoace, pături şi căciuli de lână noi, pentru ca viaţa cumpărătorilor să fie înnoită şi prosperă .
