Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului (Sântă Măria Mică)
La 8 septembrie, întreaga creştinătate celebrează Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare importantă din cursul Noului An Bisericesc, care a început la data de 1 septembrie. Sărbătoarea Naşterii Fecioarei Maria numită în popor Sântă Măria Mică a fost orânduită în a opta zi din Anul Nou Bisericesc, deoarece cifra opt este simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit. Aşa se explică faptul că Fiul cel Veşnic al lui Dumnezeu S-a întrupat, a biruit moartea, dăruind oamenilor viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor.
O lucrare din secolul al II-lea, Protoevanghelia lui Iacov, este un document care oferă unele informaţii despre Naşterea Fecioarei Maria. Potrivit cercetătorilor acestui document, amănuntele referitoare la originea şi copilăria Maicii Domnului sunt prezentate într-un capitol al acestei lucrări, scris în preajma anului 140.
Potrivit acestor informaţii, Naşterea Maicii Domnului s-a petrecut în mod miraculos. Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, oameni cu credinţă în Dumnezeu, trecuţi de prima tinereţe, trăiau cu speranţa că Dumnezeu le va binecuvânta casa cu un prunc. „Tatăl Maicii Domnului, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar Mama sa, Ana, era fiica preotului Matthan, care descindea din familia preoţească a lui Aaron. Prin aceşti descendenţi, se împlinea profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească după tată şi preoţească după mamă”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bulevardul Nicolae Titulescu)
Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi de oamenii din comunitatea în care trăiau, lipsa urmaşilor fiind considerată un blestem pentru familia fără copii. Mai mult, documentele care semnalează aspecte din Viaţa Maicii Domnului, menţionează că Marele Preot de la Templu le-a refuzat public jerfa, care se împlinea după Legea Veche, numindu-i pe cei doi, blestemaţi. Dar Ioachim şi Ana nu s-au resemnat şi credeau că vor mai avea o şansă, şi vor avea un copil. De aceea, ei au hotărât să se roage, implorându-l pe Dumnezeu să fie părinţi şi să le dăruiască un copil sănătos.
Atunci, Ioachim i-a spus soţiei sale:” Mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, să ne dăruiască un copil”.
În acelaşi timp, Ana se ruga acasă cu durere în suflet, adresându-se lui Dumnezeu: „Doamne , Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd. Dă-mi şi mie roada pântecelui meu şi nu mă lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima , şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I, Regi 1, 11) .
Din învăţătura după Maica Domnului aflăm că Arhanghelul Gavriil s-a arătat pe rând celor doi soţi, spunându-le că rugăciunea lor a fost ascultată de Dumnezeu. Ioachim a aflat primul că Tatăl Ceresc le-a împlinit dorinţa şi vor avea un prunc. Apoi, a fost vestită Ana: ”Căci iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, prin care se va da mântuire lumii. Şi se va numi Maria”.
Şi tot Arhanghelul Gavriil le-a spus:”Acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1,4-23). Pentru a-i mulţumi Tatălui Ceresc lui Dumnezeu pentru milostenia pe care le-a arătat-o, când Maria a împlinit vârsta de trei ani, Ioachim şi Ana au dus-o la Templu şi a fost consacrată serviciului religios, timp de 12 ani.
În dimineaţa sărbătorii, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului şi gospodarii se roagă pentru sănătatea familiei. Candela este lăsată să ardă toată ziua.
În calendarul popular, praznicul Naşterii Maicii Domnului reprezintă pragul dintre două anotimpuri-sfârşitul verii şi începutul toamnei.
Acum, rândunelele pleacă spre ţările calde, în timp ce şerpii şi gândacii se ascund în pământ, speriaţi de schimbarea vremii, care se răceşte. Acesta este un semnal pentru săteni să înceapă lucrările agricole de toamnă.
Acum se culeg legumele şi se evaluează recolta. Tot acum , se culeg şi ultimele plante şi fructe de leac, ce vor fi păstrate în farmacia casei pentru efectele lor terapeutice. De astăzi începe culesul viilor.
Tot praznicului de astăzi i se mai atribuie un alt obicei agrar: jupuirea cojii de pe trunchiul ulmilor, urmând ca fibrele copacului să fie păstrate pentru legarea viţei de vie, în primăvară.
În tradiţia populară intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau „cercurile Sfintei Mării”. De aceea, femeile care vor să nască uşor este bine să se roage Fecioarei Maria şi Sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”.
Tradiţia spune că şi aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de fapte bune: acum se împart ofrande săracilor : struguri, nuci, pâine preparată în casă, pentru ca în familia respectivă să se adune sporul până la recolta viitoare, iar membrii familiei să fie sănătoşi.
Există o tradiţie care se mai împlineşte în Sudul ţării: în ajunul sărbătorii, persoanele bolnave prepară în această zi „Cozonacul Maicii Domnului”. După ce acesta se coace, bolnavul îl rupe în două bucăţi. O parte o aruncă în curtea casei, iar cealaltă o mănâncă acesta; totodată, bolnavul care rosteşte un jurământ sever: „Atâta vreme cât voi trăi, nu voi mai gusta carne de capră.
Pentru boală un cozonac, pentru mine vindecare şi sănătate! Ritualul se continuă prin degustarea unui pahar de vin roşu. Dintr-o cană de lut, plină cu vin, bolnavul toarnă un pahar de vin pe pământ, iar restul îl bea treptat, rostind în gând o rugăciune pentru sănătate. Tradiţia spune că suferinzii se vindecă, dacă îşi respectă jurământul.
Acum, o altă tradiţie păstrată din bătrâni trebuie respectată cu sfinţenie: mamele nu trebuie să lase pe foc o oală cu mâncare; este o modalitate prin care ele îşi apără copiii de nenorociri, de arsuri şi de răceli.
În ziua praznicului, se împlineşte ritualul numit „bătutul” nucilor. Familiile care respectă ritualul, vor avea o recoltă de nuci bogată şi în anul viitor.
În acelaşi timp, după această dată începe semănatul grâului, secarei şi orzului, activităţi agricole legate de sporul comunităţii unde se împlineşte această datină.
Potrivit tradiţiei, pentru a alunga ghinionul şi boala, din ajunul sărbătorii, gospodinele nu trebuie să aprindă focul în vatră în următoarele două zile.
În această zi, bărbaţii pun la păstrare pălăriile până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor, iar în locul lor vor purta căciuli.
Acum se sfinţesc la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale: după slujbă, o parte dintre ofrandele sfinţite se împart în biserică săracilor, iar restul bunătăţilor se consumă în familie, pentru ca armonia şi sporul să rămână în acel cămin.
În Bucureşti există mai multe biserici care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, unde credincioşii se pot ruga la icoane făcătoare de minuni ale Precistei:
Biserica Foişor; strada Foişorului nr 119, sectorul IIIBiserica Scaune, strada Scaune nr. 2, sectorul III Biserica Teiul Doamnei, strada Petricani nr. 3, sectorul IIBiserica Zlătari (foto sus), Calea Victorie nr.12
