O bere la Shebeen
Una din tradiţiile specifice din Soweto e „Shebeen”, echivalentul unor bodegi de la noi. Cum în timpul apartheid-ului negrii nu aveau voie să întreprindă nicio afacere şi, deci, să deţină vreun bar, localnicii şi-au transformat propriile case în mici localuri, unde oamenii veneau şi petreceau toată noaptea.
Cum nu aveau licenţă pentru aşa ceva, proprietarii erau de multe ori vânaţi de poliţie, care confisca toată producţia de alcool şi opera şi arestările de rigoare.
Acum, shebeen-urile au primit licenţă, dar şi-au păstrat specificul din vremea când erau interzise. Sunt practic ceva mai mari decât o cameră, decorate în stil spartan, practic o prelungire cu acoperiş a curţii.
Pământ pe jos, două scaune şi o masă. Meniul nu-mi permite să stau prea mult pe gânduri. Am de ales, practic, între bere rece şi bere caldă.
Optez pentru prima variantă, totuşi e soare azi, sunt aproape 23 de grade Celsius, aseară fuseseră minus cinci grade.
Mi se spune că berea, producţie proprie, e făcută din sorg, o plantă cultivată în zona Africii de Sud, cu frunze lungi, ca ale porumbului, şi rezistentă la secetă. Are însă un gust foarte ciudat.
Costă 10 rand, adică aproximativ un euro, se serveşte în halbe mici, de 250 ml, şi pare mai degrabă lapte decât bere. E foarte dulce, nu poţi să bei toată halba.
Probabil că asta şi doreşte proprietara, care, cu o privire lacomă, demnă de cele 100 de kg pe care le afişează cu mândrie, reciclează imediat berea din faţă.
Fiecare shebeen are un „cerber", o femeie care, atunci când observă că spiritele s-au încins, are misiunea de a-i scoate pe cheflii din cârciumă, neezitând chiar să-i altoiască peste ceafă cu poşeta ei uriaşă, în care ar putea intra toate halbele din local.
