Papa Francisc era «destinat» să devină Suveran Pontif! În 2005, putea fi ales în locul lui Benedict al XVI-lea
Povestea cardinalului Jorge Maria Bergoglio din Buenos Aires este captivantă: o persoană discretă, care şi-a dedicat viaţa slujirii Bisericii creştine, cu un comportament modest, mai curând atipic statutului său. Însă şi mai interesantă este alegerea lui ca Papa Francisc.
Cu două zile înainte de anunţarea sa în calitate de Suveran Pontif, un articol semnat de John Thavis, specialist în chestiunile legate de Vatican, atrăgea atenţia asupra lui Bergoglio, în condiţiile în care mass-media vehicula cu totul alte nume. Mai vizibile publicului larg şi, în consecinţă, mai populare.
Potrivit lui Thavis, cardinalul Jorge Maria Bergoglio era o figură foarte populară printre cardinali, deşi în faţă ieşeau mereu alte personalităţi, ce ştiau să atragă atenţia asupra lor. Însă, la un moment dat, argentinianul s-a evidenţiat surprinzător. Acest lucru s-a întâmplat în 2005, după moartea lui Ioan Paul al II-lea.
Papa Benedict al XVI-lea
La conclavul întrunit atunci, cardinalul german Joseph Ratzinger părea candidatul cu cele mai multe şanse. De altfel, acestea s-au şi materializat, iar el a devenit al 265-lea Papă.
S-a ştiut însă mai puţin cu cine s-a „duelat".
La prima sesiune de alegeri, cardinalul Ratzinger a obţinut 47 de voturi. A fost urmat de Bergoglio, cu 10 voturi, de cardinalul de Milano, Carlo Maria Martini, cu 9 voturi şi de alţi câţiva. Numele cardinalului argentinian a fost cumva neaşteptat, dar poziţionarea sa pe locul al doilea a generat mai multă susţinere.
Aşa că la a doua sesiune de vot, demarată în a doua zi de conclav, dimineaţă, el a strâns 35 de opţiuni. Ratzinger - 65, dar progresul era evident. Punctul culminnat a fost atins după a treia sesiune, când viitorul Papă a adunat 72 de voturi (cu cinci mai puţine decât necesarul pentru a se întruni două treimi din numărul total), iar Bergoglio - 40.
Thavis, citând surse italiene informate detaliat despre desfăşurarea conclavului din 2005, susţine că înainte celei de-a patra sesiuni de vot, în timpul mesei de prânz, unii cardinali participanţi îşi puneau problema cui să-i acorde sprijinul. Fie ar fi fost o răsturnare de situaţie spectaculoasă în favoarea lui Bergoglio, fie Ratzinger ar fi primit şi restul voturilor necesare. Răspunsul este cunoscut astăzi: aşa a început „mandatul" lui Benedict.
Există şi o explicaţie: se pare că în timpul conclavului de acum opt ani, cardinalul Jorge Maria Bergoglio a dat de înţeles, mai mult prin gesturi decât prin vorbe, că nu este pregătit de a deveni Papă. Însă partizanii săi au sugerat că acesta era doar covârşit de misiunea ce i se putea încredinţa şi se comporta aşa cum o făcea de obicei, umil. Cert este că majoritatea a considerat că Ratzinger este, în acea clipă, „alesul".
Totuşi, faptul că s-a clasat al doilea la conclavul anterior nu este singurul motiv al alegerii sale ca Papa Francisc. În timpul întâlnirilor din săptămânile trecute, mulţi cardinali au fost impresionaţi de energia şi ideile pe care le-a prezentat.
La 76 de ani, noul cap al Bisericii Catolice pare să fie omul potrivit pentru o instituţie cu o imagine zdruncinată de scandalurile generate de comportamentul unor clerici atraşi de viaţa lumească.
Cardinalul Bergoglio a militat pentru o viaţă simplă ca membru al Ordinului Iezuit, oferind exemplu personal: locuia într-un apartament obişnuit şi folosea transportul public. Este cunoscut pentru reticenţa faţă de schimbările doctrinare, dar şi pentru preocuparea faţă de justiţia socială.
