Ceaşca de sănătate. Ce trebuie să ştim despre Vinul liturgic, hrană pentru trup şi suflet
Vinul este considerat una dintre principalele materii liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Împreună cu pâinea, vinul este folosit de preoţi la împlinirea Tainei Euharistiei.
Pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul se preface în Sângele Acestuia, fără să-şi schimbe gustul. Se pare totuşi că au fost cazuri când, pentru necredinţa lor, unele persoane care s-au împărtăşit din Potir au simţit în gură gust de sânge şi nu gust de vin.
Ce calităţi are Vinul Liturgic
Vinul liturgic este licoarea folosită în cultul Bisericii Ortodoxe, obţinută doar din struguri prin fermentare; acet vin are gust şi miros de strugure, neoţeţit, nu conţine zahăr şi nici conservanţi.
La slujba Sfântei Liturghii, vinul se preface în Sângele Domnului
În timpul slujbei Sfintei Liturghii, preotul rosteşteşte o rugăciune specială pentru prefacerea vinului liturgic în Sângele Domnului, iar în strană credincioşii cântă: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine te Binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru”. În acest moment, după rugăciunea specială, vinul liturgic se preface în sângele Domnului, fără să-şi schimbe gustul.
Odinioară vinul era văzut ca un dar al lui Dumnezeu
În perioada Vechiului Testament, vinul era considerat ca un dar al lui Dumnezeu, ca un aliment important în hrana omului şi nu era apreciat ca un lux. Vinul era consumat chiar şi de oamenii simpli, şi de aceea, fiecare avea un petec de vie şi îşi prepara vin pentru consumul familiei. Totodată, vinul era apreciat ca fiind o binecuvantare de la Dumnezeu, şi între credincioşi circula urarea: "Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin", urare consemnată în Cartea Facerii (Capitolul 27, versetul 28).
Vinul era folosit şi în cultul de la Templu şi totdeauna însoţea jertfele de dimineaţă şi de seară. Chiar dacă pâinea şi vinul au fost cinstite dintotdeauna ca hrană de bază a omului, cele două alimente au primit o însemnătate aparte în timpul Cinei celei de Taină.
În timpuri îndepărtate, vinul era consumat simplu, neamestecat cu alte lichide; abia în perioada elenistică, băutura aceasta binecuvântată a început să fie consumată cu adaos de apă.
De-a lungul timpului, pentru împlinirea Sfintei Liturghii, creştinii au consumat vinul pe care l-a folosit Mântuitorul la Cina cea de Taină: un vin curat, de culoare roşie, cu gust dulce şi amestecat cu apă. Desigur, culoarea vinului roşu ne aminteşte de jertfa Mântuitorului Iisus. Începând cu secolul al XIII-lea, în bisericile din Apus se folosea vinul alb în timpul slujbelor, pe când în Răsărit s-au păstrat ritualurile cu vin roşu. Chiar dacă nu există canoane referitoare la culoarea vinului liturgic, Biserica Ortodoxă foloseşte îndeosebi vinul roşu.
Vinul Liturgic, folosit la împlinirea multor Sfinte Taine
După exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, care a folosit vinul la Cina cea de Taină, Apostolii şi urmaşii lor -episcopii şi preoţii îl folosesc totdeauna în timpul Sfintei Liturghii, potrivit poruncii Mântuitorului Iisus: "Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). De aceea, în ritualurile ortodoxe, vinul liturgic devine o materie de mare cinstire, care, ca şi pâinea curată, care se preface în Trupul Domnului. Vinul este folosit ca materie liturgică şi la împlinirea altor Sfinte Taine : la Cununie, la Litie, la sfinţirea fiecărei biserici, la înmormântari şi la parastase.
„Pentru credincioşii din parohiile Bucureştiului, Arhiepiscopia Bucureştiului asigură vin liturgic, curat, nu contrafăcut, un vin binecuvântat în podgoriile din Urlaţi. Acest vin se consumă ca un tonic şi asigură o bună digestie. Pentru credincioşii care nu au interdicţii medicale, din vinul liturgic se poate consuma zilnic, câte un pahar.Este bine să conumaţi un pahar de vin liturgic, aşa cum spune un proverb românesc, inspirat din tradiţia creştină, pentru că vinul liturgic înveseleşte inima şi sufletul omului credincios”, precizează părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologioe, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti, cu hramul Cuvioasa Parascheva.
