Ceașca de sănătate: Siminocul, planta care alungă bolile secolului
Plantă renumită pentru efectele terapeutice în tratarea a zeci de afecțiuni, siminocul crește în flora spontană din țara noastră, în zona de câmpie, în locuri nisipoase sau calcaroase. Planta poate fi recoltată din luna iunie până toamna târziu
Siminocul este cunoscut în mediul rural sub diferite denumiri: ochișori, flori de paie, cireșar și planta nemuririi, deoarece își păstrează culoarea și după ce se usucă.
Ce spune legenda despre Siminoc
În tradiția populară se spune că din lacrimile Fecioarei Maria, căzute pe mormântul lui Iisus, a răsărit această plantă- miraculoasă :siminocul. De la moartea lui Iisus, planta Siminoc a fost numită ”Floarea nemuririi”.
Ce afecțiuni tratează planta
”Din vremuri îndepărtate, planta este folosită în tratarea unor afecțiuni frecvente : tulburări digestive, insuficiență hepatică, helmintiază, hepatită acută, pancreatită, ciroze și inflamații ale vezicii biliare. Totodată, tratamentul cu siminoc activează secreția biliară, scade colesterolul, diminuează durerile de ficat, regenerează ficatul și vindecă rinichii. Infuzia și decoctul de siminoc sunt indicate și în tratamentul altor afecțiuni frecvete: icter, meteorism, intoxicații, gută, reumatism și în stări de vomă. Siminocul are proprietăți: diuretice, antialergice, antioxidante, expectorante, antiinflamatoare. În urma unor cercetări laborioase, s-a constatat că această plantă românească, răspândită în toată Europa, este un remediu valoros împotriva otrăvirii cu metale grele și în prevenirea îmbătrânirii premature”, susține Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competențe în fitoterapie și nutriție, în lucrarea, ”Cartea sănătății tale”.
Efectele terapeutice se datorează substanțelor active
Puterea vindecătoare a plantei se datorează bogăției de săruri amare, taninuri, uleiuri volatile și de săruri minerale, pentru a le numi pe cele mai importante.
Bine de știut!
Siminocul este una dintre puținele plante care nu are containdicații și nu interacționeaă cu medicamentele. Planta este contraindicată însă femeilor gravide și celor care alăptează.
Rețetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
InfuziaSe prepară din 30 g flori uscate și un litru de apă clocotită. Planta se infuzează 15 minute și se filtrează printr-o strecurătoare deasă. Se administrează câte o cană de trei ori pe zi. Infuzia are un efect sporit când se bea dimineața pe stomacul gol. Când nu sunt contraindicații din partea medicului, infuzia se îndulcește cu puțină miere.
Tinctura
Se prepară din 50 g flori uscate mărunțite care se pun la macerat în 500 ml de alcool de 70 de grade, timp de 15 zile. Vasul în care se păstrează ingredientele trebuie să stea la temperatura camerei, iar pentru omogenizarea tincturii, acesta se agită de câteva ori pe zi. După 15 zile, licoarea se strecoară și se toarnă în sticluțe închise la culoare. Tinctura se păstrează la rece. Zilnic, se administrează câte o linguriță diluată în 100 ml apă rece, de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Tinctura este indicată în tratamentul hepatitei acute și în intoxicații.
