Ceașca de sănătate: Top 3 plante vindecătoare din luna lui Florar
Deseori plantele medicinale acționează cu puteri vindecătoate în cazul multor boli în care medicamentele sunt neputincioase. Farmacia verde are remedii pentru zeci și zeci de boli și, lună de lună, trebuie să le culegem și să le depozităm respectând anumite reguli precise. În acest mod, prin conservare, plantele medicinale își păstrează virtuțile vindecătoare.
Farmacia verde a lunii mai este bogată în astfel de exemple:
Cerenţelul-calmant digestiv, dezinfectant și hemostatic
Cerenţelul este foarte des întâlnit mai ales în pădurile din zone montane sub diferite denumiri: călţunul-doamnei, cuişoriţă sau ridichioară. Ca remediu naturist de la această plantă se foloseşte rădăcina care este bogată în substanţe amare, tanin, ulei volatil şi eugenol, un compus cu miros plăcut de cuişoare. „Cerenţelul este o plantă cu o impresionantă valoare terapeutică: este dezinfectant, antiseptic şi calmant intestinal, analgezic şi hemostatic. Tratamentul cu cerenţel suprimă durerea, înlătură spasmele muşchilor, combate vărsăturile provocate de tulburări ale ficatului şi problemele respiratorii, dar ajută și la coagularea mai rapidă a sângelui,” precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie în studiul ”Plantele vindecătoare de primăvară”. Terapia cu cerenţel este indicată într-o gamă largă de afecţiuni de la diaree cauzată de infecţii, hemoroizi, ciclu menstrual neregulat, tulburări ale bilei şi până la abcesele dentare. Rădăcina plantei se administrează sub formă de infuzie, decoct, tinctură şi de pulbere. Leacul este contraindicat în afecţiuni cronice hepatice şi renale.
Mod de administrare
Decoctul : Acesta se prepară din două linguriţe de rădăcină uscată de cerențel și 150 ml de apă. Ceaiul se fierbe timp de 20 de minute şi, după ce se răceşte, se bea neîndulcit (pentru dismenoree şi diaree) în trei reprize după mesele principale. Pentru celelalte afecţiuni, ceaiul se îndulceşte cu puţină miere. Tratamentul trebuie urmat timp de o săptămână.
Pulberea: Se macină rădăcina uscată a plantei până se transformă într-o pulbere fină. Din acest leac se administrează câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, pentru afecţiuni respiratorii, până la vindecare.
Un remediu remarcabil pentru imunitate: Ciuboţica- cucului
Deseori, vremea neprietenoasă este asociată cu un număr crescut de răceli. În acelaşi timp, odată cu variațiile de temperatură, puterea sistemului nostru imunitar slăbeşte, iar acest „paznic”al sănătăţii noastre va fi mai puţin capabil să lupte cu viruşii. Mai mult, deseori când suntem obosiţi, lipsiţi de energie, suprasolicitaţi sau nervoşi, organismul nostru este mai predispus la răceli. De aceea, cu siguranţă, putem să ne revigorăm sistemul imunitar cu ajutorul unei plante folosite cu succes în tratarea a zeci de boli din vremuri străvechi : cliuboţica-cucului. Specialiştii, preocupaţi de secole de efectele surprinzătoare ale plantei, au constatat că delicata Ciuboţica-cucului, de culoare galben-aurie, ascunde, în continuare, multe secrete.
Planta vine în ajutorul multor categorii de bolnavi
Datorită substanţelor active prezente în compoziția sa, ciuboţica-cucului vine în ajutorul multor categorii de bolnavi. Părţile medicinale ale plantei (flori, frunze, tije şi rădăcini) sunt folosite la prepararea unor remedii cu efecte dovedite pentru îmbunătăţirea stării de sănătate: infuzia, decoctul, uleiul şi compresele. Terapeuţii de renume susţin că planta este un laborator al naturii datorită numeroaselor substanţe active: vitamina C şi betacarotenul, calciul, potasiul, sodiul şi salicilaţii, tonice care contribuie la întărirea sistemului imunitar. În compoziția plantei, cercetătorii europeni au mai descoperit o componentă valoroasă :prostaglandina E1, o substanţă asemănătoare unui hormon care ajută la împlinirea unor procese ce se petrec în organismul uman, având efecte antiinflamatoare, antivirale şi cicatrizante.
Infuzia şi uleiul întăresc sistemul imunitar
Folosite împreună, uleiul de ciuboţica-cucului şi infuzia sunt apreciate ca adevărate „muniţii”cu efecte deosebite pentru apărarea sistemului imunitar. În caz de răceală, uleiul dezinfectează căile respiratorii şi grăbeşte eliminarea secreţiilor la nivelul gâtului.
Cura cu ceai de ciuboțica-cucului
Datorită proprietăților terapeutice remarcabile, o cură cu ceaiuri de ciuboțica-cucului îmbunătățește starea de sănătate a bolnavilor în mod evident. Planta reglează metabolismul şi tratează bolile pulmonare, ajutând la eliminarea secreţiilor bronhice. „Mai mult, ceaiul preparat atât din flori, cât şi din rădăcinile plantei ameliorează şi tulburările gastrointestinale, afecţiunile renale şi vezicale. Totodată, planta este şi un protector dovedit al inimii, un remediu recomandat de specialişti pentru combaterea inflamaţiei miocardului. În acelaşi timp, datorită proprietăţilor depurative, ciuboţixca-cucului elimină substanţele toxice, vinovate de apariţia bolilor reumatice”, explică Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie în studiul: ”Proprietățile remarcabile ale plantelor de primăvară”. Decoctul preparat din rădăcina de ciuboţica-cucului este foarte eficient şi pentru bronşită. Totodată, specialiştii europeni spun că terapia cu preparate din ciuboţica-cucului are proprietăţi medicinale dovedite deoarece : reglează şi curăţă sistemul venos, este antiseptică, sedativă, cicatrizantă, diuretică, hemostatică, antispastică, sudorifică şi expectorantă.
Bine de ştiut:
Tratamentul este contraindicat bolnavilor care folosesc medicamente anticuagulante, femeilor însărcinate şi persoanelor alergice la aspirină. Folosit în exces, ceaiul de ciuboţica-cucului poate să producă iritaţii ale tubului digestiv şi vomă.
Reţetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia: Se prepară din florile şi tulpinile plantei (o lingură de plantă uscată) la o cană de 250 ml cu apă). Ceaiul trebuie să clocotească timp de trei minute. După alte cinci minute de infuzare, ceaiul se strecoară. Timp de o săptămână, se administrează câte două căni pe zi, iar prima porție se bea dimineaţa, înainte de micul dejun.
Decoctul: Se prepară din 50 g de plantă (flori şi frunze) la un litru de apă sau din rădăcină (30 g la un litru de apă). Ceaiul se fierbe timp de şase minute; după aceea, leacul se lasă la infuzat alte 15 minute în vasul acoperit. Decoctul se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se consumă câte trei căni pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara.
Siropul : Pentru preparare folosim 500 ml decoct, 750 mg zahăr şi sucul unei lămâi. Decoctul şi zahărul se fierb într-un vas foarte curat, folosit doar pentru prepararea siropurilor. Ingredientele se fierb la foc mic, până când siropul are consistenţa smântânii. Atunci, se adaugă sucul de lămâie. După aceea, siropul trebuie să mai clocotească cel puţin cinci minute. Când este cald, licoarea se toarnă în sticle care se închid ermetic şi se păstrează la rece. Se consumă câte trei linguriţe de sirop pe zi, pentru efectul antitusiv şi depurativ asupra organismului. Tratamentul trebuie urmat timp de două săptămâni.
Iată ce secrete ascund frăguţele în frunzele și rădăcinile lor
Frăguţele de pădure, fructe de culoarea rubinului , sunt remedii universale dovedite din timpuri îndepărtate. Aduse în Europa, frăguţele au fost apreciate la început ca plante decorative şi abia din secolul al XVI- lea au fost repartizate în categoria plantelor comestibile, fiind folosite în gastronomie şi în scop terapeutic.
Multe persoane sunt uimite de faptul că fragii de pădure (fragaris vesca), cunoscuţi în diferite zone geografice sub denumirile populare de : afrag, buruiană de fragi, căpşuni, fragi de câmp, fragă, fragi de pădure, sau vărguţe au nebănuite virtuţi medicinale.
Deoarece în compoziţia delicioaselor fructe se regăsesc cele mai importante substanţe active, ele contribuie la menţinerea stării noastre de sănătate, previn şi tratează un număr apreciabil de boli.
Frăguțele au efecte antioxidante și antiîmbătrânire
Medicii din Antichitate au folosit cu succes terapia cu frăguțe pentru efectele lor antioxidante şi antiîmbătrânire.
De asemenea, pentru alinarea durerilor de dinţi medicii antici recomandau frunzele plantei care se pisau şi se amestecau cu sare, fiind aplicate apoi ca pansament pe dintele bolnav. Mai mult, frunzele de fragi erau folosite și în cazul blocajelor renale şi pentru stimularea digestiei.
Rădăcinile plantei, leac pentru mai multe boli
Un ceai preparat din rădăcinile frăguțelor calma sâcâitoarea tuse, iar bolile de rinichi erau îmblânzite cu o fiertură preparată tot din aceste ingrediene. Totodată, un decoct obţinut din rădăcini grăbea uscarea bubelor dulci (dureroase şi inestetice), iar un decoct de acest fel venea de hac și bolilor feminine.
Vigoarea fragilor se ascunde în frunze, în fructe și rădăcini
Consumate în stare proaspătă, ca supliment alimentar sau sub formă de suc, frăguţele sau fragii de pădure ţin bolile la distanţă. „Puterea terapeutică a frăguţelor se ascunde în frunze, în fructe şi în rădăcini, iar în zilele caniculare consumul aromatelor fructe măreşte rezistenţa organismului la căldură. Fructele conţin proteine, zahăr sub formă de levuloză (substanţă permisă şi bolnavilor de diabet), dar şi un număr impresionant de vitamine (A, B1, B2, C, E şi K), de săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, fosfor, sulf, brom), de tanin, fenol şi multă apă : 90% “, susţine fitoterapeutul Eugen Giurgiu în studiul: ”Vigoarea plantelor de primăvară”.
Cura cu suc de fragi tratează o varietate de boli
Cura cu suc de frăguţe proaspete este recomandată de nutriţioniştii europeni în caz de astenie, de anemie, în reumatism degenerativ, gută, constipaţie, în afecţiuni renale, hepato-biliare, circulatorii, dar şi în tulburări de tranzit intestinal sau în imunitate scăzută. Datorită concentrației de minerale din compoziția fructelor, frăguțele sunt remedii excelente pentru bolnavii de tuberculoză. În acest caz, zilnic se consumă un pahar cu suc , dimineața, pe stomacul gol, în loc de micul dejun. Această cura poate fi continuată vreme de zece zile .
Cura cu suc de frăguțe este de mare ajutor bolnavilor hepatici
În acest caz, sucul are efectul unui drenaj hepato-biliar şi ajută la regenerarea celulei hepatice.
Cura cu suc de fragi ține sub control ateroscleroza
Datorită acţiunii diuretice şi de detoxifiante, cura cu suc de fragi ţine sub control efectele acestei boli : fluidizează sângele, creşte imunitatea, prevenind îmbătrânirea precoce. În acest caz, se recomandă un pahar cu suc obţinut prin stoarcerea a 500 g de fructe proaspete pe zi, un interval de minimum 12 zile. Pe parcursul curei, nutriționiștii europeni recomandă o dietă preponderent vegetariană.
Reţetele săptămânii
Tinctură: Se prepară din 375 g frunze proaspete peste care se toarnă 1250 ml alcool de 50 de grade. Ingredientele se păstrează într-un vas închis timp de 15 zile, vreme în care vasul se agită de câteva ori pe zi. În final, lichidul se strecoară. Cu 15 minute înaintea meselor principale, zilnic se administrează câte patru linguriţe de tinctură diluate cu 100 ml de apă. Tinctura este utilă şi în diaree, chiar şi în forma cronică, dar şi în afecţiunile tratate cu preparate din fragi.
Infuzie: Din frunzele plantei se prepară infuzii dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă opărită. Planta se infuzează în vasul acoperit timp de zece minute, apoi se strecoară. Se consumă trei-patru căni de ceai pe zi.
Infuzie concentrată : Acest remediu se prepară din două linguriţe de rădăcină mărunţită şi 250 ml apă. Ceaiul se fierbe timp de zece minute, apoi se strecoară. Infuzia concentrată este recomandată în tratamentul afecţiunilor vezicii biliare sau renale, pentru dizolvarea pietrelor şi pentru eliminarea nisipului din organism. În tratamentul acestor afecțiuni se consumă trei-patru căni pe zi.
