Chimioterapie. Cum îi ajută chimioterapia pe bolnavii de cancer
Etapă importantă în tratarea cancerului, chimioterapia are ca scop distrugerea celulelor maligne. Este administrată ca unică terapie sau în combinație cu alte metode și este însoțită, în cele mai multe cazuri, de efecte secundare.
În ce constă chimioterapia
Chimioterapia presupune administrarea unor substanţe care au rolul de a opri sau de a încetini dezvoltarea celulelor canceroase. Este un tratament îndreptat împotriva celulelor cu rată mare de diviziune. Terapia este individualizată, în funcţie de tipul de cancer şi de stadiul bolii. Se administrează intravenos sau oral și poate fi combinată cu radioterapia și/sau cu intervenţia chirurgicală. Uneori, vindecarea cancerului este posibilă după tratamentul iniţial cu medicamente citostatice. Când este administrată înaintea intervenţiei chirurgicale sau a radioterapiei, se poate obţine reducerea dimensiunii tumorii. După operaţie, duce la consolidarea rezultatului acesteia. În formele avansate de boală, în stadiu de metastază, chimoterapia se face în scop paliativ, pentru creşterea calităţii vieţii pacientului.
Ce efecte secundare pot apărea
Greața și vărsăturile sunt printre cele mai frecvente efecte secundare ale chimioterapiei. Aceste neplăceri pot apărea imediat după administrarea citostaticelor sau după câteva ore ori zile. Greața și vărsăturile pot fi prevenite și tratate cu ajutorul medicamentelor.Căderea părului. Chiar dacă nu este un efect secundar grav (părul va crește după oprirea tratamentului), acest simptom este greu de suportat din punct de vedere psihic. Părul poate cădea, în general, la 2-3 săptămâni după începerea tratamentului, alteori, chiar după prima ședință. Căderea părului nu este un simptom prezent la toți cei care fac chimioterapie, unul dintre motive fiind doza mai mică de citostatice administrate.Oboseala are legătură cu boala în sine, cu alte efecte secundare ale citostaticelor, precum și cu anxietatea și cu insomniile cauzate de grijile față de cancer.
Afectarea organelor. Citostaticele pot leza celulele unor organe precum inima, plămânii, ficatul și rinichii. De asemenea, pot fi afectate organele reproductive, cauzând probleme de fertilitate la ambele sexe. Și sistemul nervos poate fi „vizat” de citostatice, în acest caz survenind simptome precum furnicăturile și senzația de amorțeală în mâini și picioare (neuropatie periferică).
Probleme hematologice, precum aplazia medulară, afecțiune caracterizată prin scăderea numărului de globule ale sângelui. Din această cauză, pot apărea echimoze, sângerări, infecții și anemie.
Cancerul secundar este un alt risc al chimioterapiei. Un astfel de cancer poate apărea oricând, chiar și după 15 ani de la terminarea tratamentului cu citostatice.
Vitaminele în exces pot avea efecte negative
Pentru a combate oboseala cauzată de chimoterapie, unii pacienți sunt tentați să ia suplimente de vitamine. Este bine de știut însă că un aport excesiv de vitamine (în special antioxidanţi) nu ajută neapărat, iar în plus poate avea efecte negative (există unele dovezi ştiinţifice conform cărora antioxidanţii în doze mari – vitaminele A, C, E; seleniu; diverse produse naturiste) contribuie la protejarea celulelor maligne faţă de efectele tratamentelor oncologice.
Ce spun specialiștii despre chimioterapie
Chimioterapia reprezintă una dintre principalele modalităţi terapeutice utilizate pentru terapia pacienţilor oncologici. Această modalitate presupune folosirea unor substanţe chimice variate, în scopul distrugerii celulelor maligne. Din păcate, pe lângă efectele pozitive, practic, toate aceste substanţe (numite popular citostatice) produc o serie de efecte secundare (numite şi reacţii adverse). Acestea sunt de ordin general (valabile pentru aproape toate citostaticele), de clasă terapeutică (caracteristice pentru anumite categorii de citostatice) sau particulare (apar în mod specific atunci când se utilizează anumite medicamente). Efectele secundare generale includ: oboseală, greaţă şi vomă, scăderea poftei de mâncare, scăderea numărului de elemente figurate ale sângelui (globule albe, roşii, trombocite), diaree, oprirea activităţii menstruale şi infertilitate, creşterea riscului de cancer, tulburări cognitive (scăderea capacităţii de a efectua anumite sarcini intelectuale) etc.
